Mi-am descoperit talentul literar destul de târziu în viață. În mod normal, ar trebui să fiu destul de trist, din cauza asta, pentru că restul vieții mi-am petrecut-o făcând lucruri care nu mi-au plăcut niciodată.

Dar nu sunt trist.
Dimpotrivă, sunt recunoscător scrisului.
Pentru că, datorită lui, am putut să îmi petrec ultimii 5 ani acasă, alături de copiii mei. Și am putut să le văd întotdeauna toate lucrurile acelea minunate, care fac munca unui părinte să merite.

M-am mesmerizat când au învățat să stea în fund, am leșinat la primul cuvânt, am tremurat de emoție la primii pași, am plâns la prima boală a copilăriei sau prima căzătură în cap de pe un tobogan.

Viața mea a meritat trăită.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.