În vremea capitalismului sălbatic de după 1990 până cam prin 2000, cine reușea să aibă un ONG era mare. Practic, aveai tot felul de scutiri, puteai deschide tot felul de cinemateci și prostii, puteai aduce mașini și ajutoare fără să plătești vreun impozit, iar statul deconta și decarta tot timpul, pentru că era, desigur, ONG. Normal, ONG nu puteau avea decât șmecherii zilei, pentru tine, ca persoană, era aproape imposibil să îți deschizi un SRL, darămite așa ceva.

Îmi aduc aminte despre niște povești de succes, cu mai multe oengeuri de astea care salvau delfinii din marea neagră și alte nevertebrate, cum tot deschideau sedii noi, le dotau cu mașini și IT din granturi de stat sau private, după care dispăreau ca prin farmec, lăsând în urmă niște rapoarte justificative extrem de bine întocmite.

Mno, timpurile au mai trecut, s-au mai triat și ONG-urile, au apărut și organizații serioase, care chiar fac treabă, nu doar bani, dar mă îndoiesc că năravurile vechi au dispărut și că nu se mai fac bani din așa ceva. Să fim serioși, e o vacă de muls excelentă, numai în Ungaria se dau vreo câteva milioane pe an pentru proiecte de astea pe Europa (cunoscătorii știu despre ce vorbesc). CIne să ia banii ăia, fraierii fără know how?

Așa că înțeleg și revolta ONG-urilor față de legea care le obligă să justifice ce au făcut cu banii. După atâția ani de haiducie veselă, acum să trebuiască, brusc, să arate cui au dat banii și să mai fie și verificabil? Păi ce e aici, dictatură sau ce?

PS: Fotografia e de pe un site dubios și e pusă în glumă.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.