Steaua-Anderlecht-Dumnezeu

Se anunta o zi tare frumoasa. Astazi juca Steaua, si avea sanse reale sa ajunga in finala Cupei Campionilor. Ce misto ar fi fost! Prima echipa romaneasca dintr-o finala, si mai era si echipa lui de suflet. Era emotionat tot, si de-abia astepta meciul.
Si apare bunicu, fatal ca datoria externa.
– Te imbraci si mergem la biserica, este slujba de Pasti.
– Dar e meciul, bunicule, joaca Steaua.
– Credinta e mai importanta decat un joc de fotbal.

Aproape ca a plans de suparare. Asteptase meciul asta de atata timp. Isi facuse atatea planuri. Si acum trebuia sa renunte la el, pentru o liturghie.

Au ajuns la biserica, si el s-a dus cat mai in fata, langa un perete, sa fie singur si sa nu mai vada sau sa auda de nimeni.
Preotul i-a cerut sa se prosterneze, pentru ca e in casa domnului. Asta e, daca domnul o cere, s-a pus in genunchi, pe cimentul tare.
La un moment dat, i s-a parut ceva ciudat. Preotii, ca erau doi, nu apareau niciodata amandoi in biserica. Tot timpul era unul, care citea, canta, chestii de popa, iar celalalt era ascuns in spate. Cand cel din fata obosea, aparea celalalt, si tot asa.
I s-a parut curioasa chestia, pentru ca din alte prezente la slujbe de gen, stia ca popii stau in fata, si se manifesta impreuna.
Asa ca, a inceput sa se traga, usurel, catre marginea din fata a scaunelor, sa vada ce se intampla in spate.
Si a ramas socat. In spate, preotul doi, pe un scaun de rachita, degusta un pahar de vin, SI SE UITA LA MECI! Isi adusesera televizor in altar, si urmareau meciul pe rand.
Iar el trebuise sa renunte la meci, pentru liturghia lor…

– Dragul meu, trebuie sa faci ce spune preotul, nu ce face el!

Nu a mai intrat niciodata intr-o biserica….

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.

Pe scurt