Social: Romania vanzatorilor de boutique

Au inceput sa ma macine intrebarile existentiale inca de luni. Una ar fi ca daca o sa ajung sa traiesc in alta tara, sau in alta romanie. Intr-o tara unde vanzatorul de butic, care imi vinde cola, sa imi vanda ce vreau eu, nu ce vrea el, pe banii mei.
De ce zic asta. Ma duc plin de sete la buticul din colt, sa imi iau o cola light, ca deh, sunt la dieta. II zic domnisoarei prea plina de importanta, de dupa tejghea, ca vreau o cola light, ea se duce la frigider si imi aduce o cola zero. Eu ii zic ca vreau cola light, ea mi-o tranteste in fata sticla de cola zero si imi zice “luati-o pe asta, ca e acelasi lucru”. Incerc sa o asigur ca sunt doua chestii diferite, cu gust diferit, si ea “adica vreti sa ma invatati pe mine, care lucrez in domeniu de atatia ani?”
Acum, eu sunt de felul meu mai liber la gura, dupa cum se vede si pe blog. Sa incep sa o injur, nu-mi venea. Sa fac misto de ea, nu aveam chef, dupa ce carasem in spate bateria de la Nova 2 kilometri. (Chiar, nu v-am zis, m-a lasat bateria de la Nova in mijlocul strazii, de a trebuit sa ma duc sa caut per pedes prin Gate six un nenorocit de magazin, sa cumpar o baterie si sa o car in brate, ca deh, taxiuri nu circula in Constanta decat in sezonul turistic).
Asa ca i-am trantit si eu cola la loc in brate si i-a marait printre dinti sa se duca sa imi aduca cola de care vreau eu, nu de care vrea ea.
S-a dus…
Bai toantelor cu 8 clase, care va angajati vanzatoare ca solutie alternativa la prostitutie, invatati ca eu, ca client, am intotdeauna dreptate, si ca tot eu, cu banii mei, imi cumpar ce vreau eu, nu ce vreti voi.
Muriti in bezna!

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.

Pe scurt