Mă uitam ieri în Carrefour la o pereche, undeva la vreo 30 de ani amândoi. Împingeau un căruț cu alimente și vorbeau.

De fapt, a vorbi e impropriu spus. Tipul se răstea la ea că mergea prea încet. Și că e o împiedicată. Și să-și miște curul ăla gras mai repede.

După aceea am încercat să mi-l imaginez pe tip cum era când a cunoscut-o pe ea. Fluturașii din stomac avuți atunci când a realizat că o iubește. Cum probabil a tremurat tot când a invitat-o prima oară în oraș. Cum i-a stat inima în gât la primul sărut. Emoția avută când au făcut prima oară dragoste și ea i s-a dăruit lui.

Iar acum “Mișcă-ți dracului mai repede curul ăla mare, împiedicato!”

Ce s-a întâmplat de s-a ajuns aici? Unde s-a risipit toată emoția, toată dragostea? Unde s-a dus respectul pentru omul de lângă tine, care te-a iubit, care ți-a purtat copiii, care a suferit alături de tine când ți-era rău?

Ce îi transformă pe bărbați în brute?

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.