Citeam tweetul ăsta la Andrei (iar am block pe facebook, așa că mi-am mutat bagajele pe twitter)

Și am realizat că, pur și simplu, mi s-a făcut silă de tot ce înseamnă restaurante în românia. Am fost în o grămadă de țări europene și am mâncat într-o grămadă de locuri, care mai șmechere, care mai de colțul străzii.
Niciunde nu m-am simțit păcălit de prețul mâncării. Absolut nicăieri, oriunde am mâncat, prețul era corect, decent, raportat la ce mâncam și la țara unde eram. Da, ok, dacă intri într-un magazin de turci și nu ești negociator, ieși jecmănit. Dar mâncare? Niciodată, dimpotrivă, sunt mândri să îți dea ce au mai bun. Sau grecii, cu mesele lor super ieftine, la care îți aduc întotdeauna un desert gratis, ai apă din partea casei, zâmbete tot timpul.

În românia, oriunde te duci, iei țeapă. Cu ceva, orice, tot ți-o furi. De la mizeria aia cu micul 1 leu, jumătate de felie de pâine 1 leu, o linguriță de muștar 1 leu, la chestiile astea în care îți plătești separat chestiile adiacente supei. Sau cei ce vând mezeluri așa zis de Sibiu, brânza cu aracet, sacii cu ceapă plini de pietre and so on.

Vine așa, un moment, când, pur și simplu, ți se ia, serios.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.