Vai ce ii plange realitatea pe sarmanii pensionari, care stau la cozi infernale doar pentru o stampila sau o informatie.
Nimeni nu spune insa ca alora chiar le place la cozi. Ei vin si se instaleaza la cozi cu 5-6 ore inainte, vin cu scaunelele, ca pe vremea lui ceasca, ii impartasesc sentimente si boli, intalnesc vechi prieteni, stau la sfat si isi aduc aminte de cat de bine era pe vremea raposatului, si cum erau ei respectati si aveau pensii bune.
Si nu ar fi nimic daca s-ar limita la cozile destinate lor. Adica, e clar ca eu mai am pana ajung sa stau la coada la casa de pensii. Numai ca ei aplica acelasi fenomen oriunde. Te duci la magazin dimineata? II gasesti in fata, rezemand termopanele, ca sa ia paine calda sau sa fie primii. Te urci intr-un autobuz? Geme autobuzul de miros de naftalina, pentru ca au abonamente gratuite, si se duc in celalalt capat de oras, ca au auzit ei ca sunt oua cu 2 bani mai ieftine. Si desigur, se duc in grup, ca sa mai socializeze si ei. Si ii vezi sarind ca gastele in cor pe cate un copil care vine de la scoala, obosit, sau pe vreun tinerel mai timid, care vine rupt de somn, dupa o tura de noapte, cerandu-si dreptul de a sta jos, neconditionat.
Dragi pensionari, de ce nu va retrageti voi spre vesnicele plaiuri ale vanatoarei?

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.