Mă gândeam aseară, la articolul în care am recunoscut că am ADHD, deci, în ochii românilor, sunt persoană cu handicap.
Mi se pare absolut IN-CRE-DI-BIL câți oameni au venit să îmi spună, după ce au citit 3 lulele scrise de mine, că știu ei cu siguranță că nu am ADHD. Nu psihiatri, da? Oameni care plantează php, lucrători prelucrători prin așchiere, ei știu sigur cum este, ce se întâmplă și diagnosticul le este foarte clar.

Eu având diagnosticul de la medicul psihiatru, da? Și totuși, specialiștii s-au revoltat, doar au citit și știu, au auzit, au și ei un cunoscut, chestii de astea.

Și mă ajută chestia asta în a înțelege grupurile de mămiki. Serios. Alea unde apar chestii gen Medicul mi-a dat cutare medicament să îi dau copilului cu febră 41. Voi ce ziceți, fetelor, să îi dau sau nu, că nu prea am încredere. Și apar brusc sfaturile de împachetări cu mămăligă, mălai cald pe piept, infuzie de ceapă și restul de remedii anticancer din românia.

Serios, chiar le înțeleg acum. Probabil e și acuitatea mentală dată de medicație, știți ce zic?

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.