Cât de mizerabil să fii?

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.

Pe scurt

Loading RSS Feed

2 comentarii Adaugă comentariu

  1. #1

    sunt pe mai multe grupuri pe fb in care s-au impartit astfel de scrisori. si cateva mame responsabile si iubitoare nu au mai raspuns la mesaje si au iesit din grupuri dupa ce au primit scrisorile. au si luat cate 2-3 fiecare si au disparut in ceata virtuala.

    am preluat eu doua dintre ele, una ptr un adolescent cu nevoi speciale din Negresti-Oas, alta pentru un adult cu nevoi speciale din cadrul fundatiei Remar.

    unul cerea o drona, altul doua perechi de incaltaminte. probabil suma totala a fost prea mare ptr acele persoane care au decis sa nu mai raspunda.

    am comandat la emag cu livrare direct la asociatii si aia a fost. da, anul asta a fost un efort financiar nitel mai mare ptr scrisorile cu pricina (in fiecare an cumpar ptr 1-2 copii), dar nu putem face cherry picking si sa avem scrisori doar cu dulciuri si carti de colorat …

    • #2

      Dar acum serios, nu știu cum e cu scrisorile astea, dacă copilul ăla scrie că vrea de exemplu un Ferarri chiar trebuie să i-l cumperi pt că e în scrisoare?
      Am fost un copil nu suficuent de amărât cât să reprezint un caz social, dar suficient de amărât cât să știu că de vrut pot să vreau eu multe, dar viața e grea și e bine să te bucuri măcar și de alea puține pe care le ai!
      Oricum, oricât de îmbucurătoare ar fi fost jucării primite sau alte chestii materiale, niciodată n-am primit ce mi-am dorit, dragostea unui singur părinte care m-a crescut, pe motivația că ”eu a trebuit să fiu mai dură, să fiu și mamă și tată pentru voi!”
      Am rămas în pana mea și la 38 de ani cu sechele după o copilărie dereglată, și nu, sărbătorile nu erau o perioadă fericită pt mine, erau perioada în care știam că frustrările unei femei singure, care abia se descurcă să ne crească, mocnesc și abia așteaptă să izbucnească ca o văpaie.
      Ca un fachir mă simțeam, mai ales de sărbători, mergeam pe cioburi și nu știam cum să calc să nu cumva să fac un pas greșit.
      Blestemat să fie omul care a trăit o copilărie grea și urâtă și alege să se răzbune pe copiii lui!