sunt pe mai multe grupuri pe fb in care s-au impartit astfel de scrisori. si cateva mame responsabile si iubitoare nu au mai raspuns la mesaje si au iesit din grupuri dupa ce au primit scrisorile. au si luat cate 2-3 fiecare si au disparut in ceata virtuala.
am preluat eu doua dintre ele, una ptr un adolescent cu nevoi speciale din Negresti-Oas, alta pentru un adult cu nevoi speciale din cadrul fundatiei Remar.
unul cerea o drona, altul doua perechi de incaltaminte. probabil suma totala a fost prea mare ptr acele persoane care au decis sa nu mai raspunda.
am comandat la emag cu livrare direct la asociatii si aia a fost. da, anul asta a fost un efort financiar nitel mai mare ptr scrisorile cu pricina (in fiecare an cumpar ptr 1-2 copii), dar nu putem face cherry picking si sa avem scrisori doar cu dulciuri si carti de colorat …
#2 NOU
Toma Dumitru
Dar acum serios, nu știu cum e cu scrisorile astea, dacă copilul ăla scrie că vrea de exemplu un Ferarri chiar trebuie să i-l cumperi pt că e în scrisoare?
Am fost un copil nu suficuent de amărât cât să reprezint un caz social, dar suficient de amărât cât să știu că de vrut pot să vreau eu multe, dar viața e grea și e bine să te bucuri măcar și de alea puține pe care le ai!
Oricum, oricât de îmbucurătoare ar fi fost jucării primite sau alte chestii materiale, niciodată n-am primit ce mi-am dorit, dragostea unui singur părinte care m-a crescut, pe motivația că ”eu a trebuit să fiu mai dură, să fiu și mamă și tată pentru voi!”
Am rămas în pana mea și la 38 de ani cu sechele după o copilărie dereglată, și nu, sărbătorile nu erau o perioadă fericită pt mine, erau perioada în care știam că frustrările unei femei singure, care abia se descurcă să ne crească, mocnesc și abia așteaptă să izbucnească ca o văpaie.
Ca un fachir mă simțeam, mai ales de sărbători, mergeam pe cioburi și nu știam cum să calc să nu cumva să fac un pas greșit.
Blestemat să fie omul care a trăit o copilărie grea și urâtă și alege să se răzbune pe copiii lui!
Contul meu
NOU
sunt pe mai multe grupuri pe fb in care s-au impartit astfel de scrisori. si cateva mame responsabile si iubitoare nu au mai raspuns la mesaje si au iesit din grupuri dupa ce au primit scrisorile. au si luat cate 2-3 fiecare si au disparut in ceata virtuala.
am preluat eu doua dintre ele, una ptr un adolescent cu nevoi speciale din Negresti-Oas, alta pentru un adult cu nevoi speciale din cadrul fundatiei Remar.
unul cerea o drona, altul doua perechi de incaltaminte. probabil suma totala a fost prea mare ptr acele persoane care au decis sa nu mai raspunda.
am comandat la emag cu livrare direct la asociatii si aia a fost. da, anul asta a fost un efort financiar nitel mai mare ptr scrisorile cu pricina (in fiecare an cumpar ptr 1-2 copii), dar nu putem face cherry picking si sa avem scrisori doar cu dulciuri si carti de colorat …
NOU
Dar acum serios, nu știu cum e cu scrisorile astea, dacă copilul ăla scrie că vrea de exemplu un Ferarri chiar trebuie să i-l cumperi pt că e în scrisoare?
Am fost un copil nu suficuent de amărât cât să reprezint un caz social, dar suficient de amărât cât să știu că de vrut pot să vreau eu multe, dar viața e grea și e bine să te bucuri măcar și de alea puține pe care le ai!
Oricum, oricât de îmbucurătoare ar fi fost jucării primite sau alte chestii materiale, niciodată n-am primit ce mi-am dorit, dragostea unui singur părinte care m-a crescut, pe motivația că ”eu a trebuit să fiu mai dură, să fiu și mamă și tată pentru voi!”
Am rămas în pana mea și la 38 de ani cu sechele după o copilărie dereglată, și nu, sărbătorile nu erau o perioadă fericită pt mine, erau perioada în care știam că frustrările unei femei singure, care abia se descurcă să ne crească, mocnesc și abia așteaptă să izbucnească ca o văpaie.
Ca un fachir mă simțeam, mai ales de sărbători, mergeam pe cioburi și nu știam cum să calc să nu cumva să fac un pas greșit.
Blestemat să fie omul care a trăit o copilărie grea și urâtă și alege să se răzbune pe copiii lui!