Scris de D.A

Știți cum e atunci când ți-e dor de ceva, simți că îți lipsește din suflet, dar nu realizezi ce este și cauți, și cauți și nu găsești?

Am citit la tine despre momentele fericite ale oamenilor și cum nu mai știu exact care din ele e cel mai mare și cum, cu cât înaintează în vârstă, dau de tot mai multă fericire.

Dar despre cele mai nefericite momente din viață ne întreabă și pe noi cineva? De lucrurile pe care le regretăm cel mai mult? De iubirile pierdute în anii aceia cu 2 în față, din motive stupide și după care suferim zeci de ani mai târziu, deși știm că totul e pierdut?

Da, am fost îndrăgostită de un băiat, acum mulți ani. L-am iubit așa cum nu iubești decât o singură dată în viață. La un moment m-a înșelat, dintr-o prostie. Iar eu știam că la înșelat gata, închizi totul și mergi înainte.

Și am închis totul. M-am mai căutat de câteva ori, inclusiv la ani distanță. Și eu, și el ne-am iubit mult, nu ne-am uitat, nu am putut. M-a căutat inclusiv după 20 de ani. De fiecare dată am refuzat să îi vorbesc.

Sunt căsătorită, am un copil mare acum și cel mai mult regret în viață faptul că am luat o decizie ce m-a impactat pe tot restul vieții într-un moment de furie stupidă. Mă uit la omul de lângă mine, la tatăl copilului meu, îl văd că mă iubește, dar în ochii lui îmi văd dragostea de acum atât de mulți ani încât nici nu mai știu câți sunt exact.

Nu, nu aș vrea nici acum să mă întorc la el. Probabil nici el la mine, avem vieți diferite, copii, un drum fără întoarcere.
Dar regret. O, doamne, cât regret că nu am făcut totul pentru a încerca să meargă. Și nu trece zi să nu mă gândesc What if?

Cine spune că nu regretă nimic din ce a făcut în viață e un mincinos.
Aș fi curioasă, care e cel mai mare regret al cititorilor tăi?

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.