Nu vreți să știți ce reacție au cei din jurul tău, familia ta, atunci când te decizi să urmezi un drum nebătătorit, considerat complet netradițional, cum ar fi scrisul.
Ai mei, la 14 ani, au realizat că pentru mine cel mai bine ar fi să lucrez la CFR. Meserie frumoasă, bănoasă, mai îți dădea și casă, visul oricărui român mediu, dar verde.
Prin urmare am ajuns la un liceu CFR pe care l-am urât din adâncul sufletului și unde am “învățat” numai lucruri pe care le detestam și care nu mi-au folosit niciodată în viață.
Probabil din cauza acestui început, dintotdeauna am fost debusolat în alegerile mele, inclusiv în multitudinea de facultăți prin care am trecut sau cele 1000 de joburi avute, de la încărcător descărcător, bodyguard la El-Al, vânzător la butic până la director de magazin, director de vânzări și altele.
Practic, toți din familia mea mi-au prezis foamea, falimentul, copiii lăsați pe drumuri și nevasta plecată la mă-să, când au auzit că intenția mea este să trăiesc din scris. Cum adică, din scris, vrei să mori de sifilis, ca Eminescu? Ia și pune mâna la muncă, găsește-ți un loc stabil, de unde să ieși și să ai o pensioară frumoasă și să îți crești nepoții.
12 ani mai târziu…trăiesc din scris. Îmi place enorm ceea ce fac, așa cum nu mi-a plăcut niciodată, NICIODATĂ, orice aș fi muncit. Mă trezesc fericit că după pauza de somn, mă reîntorc la scris, la subiectele mele, la întorsăturile mele de frază, la comentatorii mei, la tot ce reprezintă universul muncii mele. Ziua îmi aleargă prin cap doar subiecte de scris, noaptea mă mai trezesc și notez ce îmi mai fulgeră prin minte.
Sunt fericit de alegerea mea. Au fost 12 ani în care nu am regretat nicio secundă că fac asta, indiferent de cât de greu mi-ar fi fost. Pentru prima oară în viață, simt că aparțin unei categorii, simt că de aici fac parte și știu că experiența și opinia mea deja sunt considerabile și luate în considerare.
Intr-o Romanie in continua evolutie, oamenii au inceput sa creada din ce in ce mai mult in puterea fiecaruia de a reusi. In acest context, Vodafone isi reafirma promisiunea de apune tehnologia in slujba fiecaruia, pentru o viata mai buna, prin intermediul unei retele certificate si garantate.
Prin noul Brand Manifesto, sub sloganul “Ai puterea să reușești pe drumul tău”, Vodafone își propune să inspire românii să își definească propriul drum spre succes și să reușească, sprijiniti fiind de rețeaua lor de încredere, Supernet 4G, oriunde își doresc să ajungă.
PS: Mi-ar fi plăcut să am vocea lui Victor Rebengiuc.
NOU
Eu mi-am dorit intotdeauna sa fiu actor in filme porno, sa cunosc fete dragute (poate si viitoarea sotie), sa merg in locuri exotice la filmari etc. Din pacate, in urma auditiilor, mi s-a dat de inteles ca nu am “voce” pentru aceasta meserie, ca am mai multe sanse daca m-as face scriitor. Dar, cum nu am talent foarte mult la scris, am esuat intr-o cariera in IT. Asta desi am avut 15 ani abonament vodafone…
NOU
PS: Cred ca la advertoriale ar fi bine sa nu lasi comentarii pentru ca ti le strica gibonii 🙂
NOU
Cu “vocea” in meseria aia nu sunt fetele?
NOU
N-ai insistat suficient, ca suflet de artist pari sa ai. N-ai auzit ca nu conteaza vocea ?
NOU
nu te-au primit pentru ca aveai vocea prea mica?
NOU
Literalmente traiesti din scris la articolul asta, zice capitanul evidenta.
NOU
NOU
Uauuu, un clip fain de la Vodafone. Filmat, montaj, editat decent, mesaj bine gandit, sunt socat.
Inca incerc sa-mi revin de la perioada cu marea ieseala. Atat de tare m-au enervat enervantul ala de Paul Ipate, mesajul gol si pentru prosti, frecventa cu care ne terorizau cu clipurile alea cretine, ca am schimbat operatorul pana anul trecut.
NOU
paul era u tip mistocutz
NOU
mi-ai amintit ca trebuie sa reziliez contractul pe care il am de vreo 12 ani cu ei. Dar unde naibii sa ma duc?
NOU
la o reprezentanta
NOU
🙂 mai bine la o ambasada 🙂
NOU
Eu i-am lasat pe ei sa il rezilieze si pina si asta a fost complicat.
NOU
Cred ca ne trebe mai mare curaj sa ne lasam copiii nostri sa mearga pe drumul lor decat sa mergem noi pe-al nostru.
NOU
#amin
NOU
Exact asta incerc si eu sa fac, sa traiesc din scris, sunt la inceput, dar avand in vedere faptul ca m-am apucat de-acum, de la o varsta mica (15 ani) in 10 ani sper sa ajung si eu printre cei mari in ale scrisului, nu ma vad facand altceva si nici nu-mi doresc un job. Imi place ideea de a fi propriul meu sef.
NOU
E o noua moda asta: ideea de a fi propriul meu sef.
NOU
și cum faci? îți spui în gând “Sorin du gunoiul!”
– Da șefu!
NOU
Propriul meu șef: adică să muncesc pentru mine, nu pentru altu’, asta-i ideea. Apreciez și sarcasmul de slabă calitate de asemenea, multumesc.
NOU
Parashive Paraschive … propriu tau sef in romania sa stii ca suna bine dupa o zici tu la 15 – 16 ani cu gura plina de beneficii, dar nu e asa. Ce vrei tu vine natural odata cu varsta, maturitatea si dupa pui mana si citesti carti relevante si poate sa ajungi sa experiementezi aka sa capeti experienta, ca sa nu ajungi sa iti arunci banii ca sa inveti cum e cu reinventarea apei calde pe la cursuri antrepenoriale gen www.zoso.ro/?s=doru+pelivan
@people cu laic-uri … are 15 ani, abia si-a dat jos trafaletul si se gandeste daca merge si jos la veveritoi, calm down.
NOU
pe mine mă caută firme de recuperări de câţiva ani, pen’că vodafăun nu m-a înţeles că vreau să reziliez contractul de la o anumită dată şi m-au taxat nişte luni în plus.
aşa că acu’ primesc telefoane mai mult sau puţin politicoase din când în când. da’ mă amuz. de ce?
păi datoria mea e de vreo 80-90 de lei, au cheltuit mai mult cu telefoanele decât ar scoate de la mine 🙂
NOU
cu placere.
NOU
Până la un punct am avut senzația că scrii despre mine.
Fratele meu, ceferist :)))))
NOU
Spune sincer, cât ajutor ai primit (indiferent de la cine)? Pentru că mie mi-e imposibil să cred că cineva poate reuși chiar de unul singur!
NOU
Lasand la o parte vodafone si iubirea mea pentru ei.
Pe mine m-a lovit maxim faza aia cu nu avem noi autostrazi. Suna cam ca “lasa bre nea mitica s-a stricat masina, dar avem o berica rece aici si niste alune”. Aia din publicitate sunt batuti in cap sau cum?
NOU
Mi-am adus aminte ca tre’ sa platesc erdeeshu’…