Contul meu
A cunoscut-o la balul bobocilor. Era cea mai frumoasă Miss Boboc pe care o văzuse vreodată. Normal, primul gând a fost că ar trebui ca cineva să transforme în femeie bobcul ăla de fată. Și la fel de normal, el fiind un proaspăt bărbat în clasa a 11 a, a considerat că e datoria lui să își ofere serviciile în această direcție.
Așa că imediat cum a avut ocazia, a invitat-o în oraș și, spre uimirea lui, ea a acceptat. S-au plimbat o zi întreagă împreună. Timpul aproape că trecea neobservat. El descoperea cu fiecare cuvânt schimbat că lângă el era o fată care, pe lângă frumusețe, era și inteligentă, sclipitoare în conversație, îl făcea să râdă.
Ușor ușor, dorința de a o transforma în femeie s-a transformat în dorința de a o proteja, de a o ajuta. Pentru că se îndrăgostise. De ea, de puritatea de ei, de momentele petrecute împreună.
A trecut un an școlar. Deja formau un cuplu frumos. Ea a plecat în vacanță la părinți, undeva la Dunăre. El a plecat la bunici. Hotărâseră să își scrie în fiecare zi câte o scrisoare. Nu ar fi fost mult, cuvintele dintre ei nu e terminau niciodată.
Toată vacanța de vară nu a primit nici o scrisoare. Simțea că se sufocă de dor, dar se simțea și trădat. Prima femeie, prima fată pe care o iubise, îl uita doar la câteva ore de la despărțire. I-a scris zeci de scrisori. Întâi îndrăgostite, după aceea dezamăgite. Ultimele erau pline de ură și dispreț pentru fata care îi călcase sentimentele în picioare.
A venit prima zi de școală. A ajuns acolo la prima oră, hotărât să îi ceară socoteală pentru tortura celor 3 luni de iad. În clasă nu era decât cea mai bună prietenă a ei.
– Îmi pare rău pentru voi….
– Să îți pară rău de ea. Când apare o să aibă cel mai mare scandal din viața ei. Nu a dat nici un semn de viață 3 luni.
– Săracul de tine, nu știi nimic?
– Ce să știu? Că e cu altul? Nu mă interesează, oricum am terminat totul!
– Ea a murit, dragule. A murit în prima zi când a ajuns acasă. A făcut baie în Dunăre și a prins-o un vârtej. Au găsit-o în mare, după o săptămână.
Dintr-o dată, nu mai era un adolescent. Îmbătrânise brusc, acolo în sala de clasă.
Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Pe scurt
NOU
Dureros de adevarat esta ca gresim de foarte multe ori in viata cand tragem concluzii pripite! O astfel de experienta te marcheaza pe veci!
NOU
Trist, foarte trist… daca e adevarata povestea chiar nu am ce sa zic… 🙁 Imi pare sincer rau pentru el; prima dragoste nu se uita niciodata.
NOU
Pai da nu dai cu capul de banca in momentul ala…
NOU
cred ca cea mai pertinenta intrebare. tu erai el?!
NOU
Intr-adevar, o poveste trista, spusa foarte frumos. Prima dragoste ramane pe veci intiparita in memorie iar daca aceasta poveste este adevarata, este trista. Acel baiat a ramas marcat pe viata. Felicitari pentru post Arhi. O seara minunata!
NOU
Arhi, ar fi trebuit sa te faci regizor de filme pentru liceeni. Oricu, foarte faina povestea 😉
NOU
Hai să nu facem greşeli de novice, confundând autorul cu naratorul sau cu vreun personaj. Mă îndoiesc că s-a întamplat într-adevăr, şi în acelaşi timp sper să nu i se fi întamplat nimănui aşa ceva.
Trecând peste, e o bucată bunicică de proză, deşi finalul e cumva previzibil. Perseverenţa va aduce după sine rezultate mai bune, sunt convins. Keep it up!
@Napster: Oare? Nu poţi să întorci timpul înapoi şi nici nu poţi să decizi cine moare şi cine trăieşte. Nu, mai degrabă te dai cu capul de bancă dacă ea e încă bine merci, e la 10 km sau la trei taste pe mobil distanţă. Dar va mai fi a ta niciodată, pentru ca ai fost prost şi ai pierdut-o.
NOU
Si eu as fi procedat la fel ca “el”.
Frumso redactat, e de la Arhi citire?
NOU
Stii ca este foarte important si contextul cand povestesti asa ceva.
De asemenea, Sorin are dreptate sfarsitul e relativ previzibil. 😉
NOU
eh, incerc sa ma perfectionez, macar la nivelul lui Paolo Coelho :)))
NOU
😐 ma-mă !
NOU
That’s just sad 😐
NOU
mda, cam tristă povestea
NOU
Daca-i adevarata, atunci ii trista. Daca-i scrisa de tine, atunci ii interesanta. Daca nu-i scrisa de tine, tot frumoasa e :))
NOU
Arhi, pot să îţi spun un lucru: Scrii fain ! m-ai lăsat fără cuvinte
NOU
ouch.
NOU
Ma asteptam sa se gate treaba asta cu un clip gen Doua fete si-un pahar. Sunt insensibil?
NOU
da, dar asta nu e ceva rau:)))))
NOU
Puteai sa zici ca o fost rapita de extraterestrii, era mai putin previzibil. Oricum circula povestea cu nr. de tel in carcasa cd-ului, da baiatu cumpara cd-uri fara sa le asculte, vroia sa vada doar fata, la urma baiatu moare bla bla bla
NOU
Totusi astea sunt doar povesti…dupa experietenele neplacute din ultima vreme pot confirma urmatorul citat “Băieţii sunt băieţii şi femeile sunt curve!” sau il pot cita si pe Napoleon aici “Toate femeile sunt curve, mai puţin mama”. Acum ramane la latitudinea fiecaruia.
NOU
da, si totusi chestia asta s-a intamplat. toate povestirile mele sunt lucruri reale
NOU
chiar nu am cuvinte ( pentru ca sunt f f f ametit =))) ) 😛
NOU
Deci este reala intamplarea? Ca de obicei, proza ta arata foarte bine. 🙂 Si speculeaza cum trebuie latura emotionala al cititorului.
NOU
trista dar cu usurinta reala , daca te uiti 15 min. pe zi la stiri e imposibil sa nu vezi victime in accidente, absolut toate acele victime au in spatele lor povesti ,cateodata la fel ca asta..
NOU
of, cat de trist..
NOU
nene Ianculeee, mi s-a facut pielea de gaina 😐
NOU
Arhi, cum ii zice la saitu ala de ziceai acum cateva saptamani ca o sa il bata pe trilulilu?
NOU
www.bioget.ro
NOU
se poate si mai rau 🙂
NOU
Asta suna ca massu al cu tipa si tipu (grav bolnav) si numaru de tel in CD ma rog nu vad rostu postului sincer sau vrei sa ne amarasti inutil …
NOU
ah arhi nu-ti irosi talentul in proza…scrie manele!
NOU
Ati intrat pe pagini-rele.blogspot.com? E criminal tipu de acolo
NOU
Si cum ma Arhi, in 3 luni sa nu te fi anuntat nimeni? Nimic macar colega cu care te-ai intalnit la inceput de an, cea care ti-a dat vestea?
Sau parintii ei cand vedeau ca primesc scrisori…Nici un alt coleg?
Pe langa vestea distrugatoare ai mai avut si 3 luni de tortura ca avans…
Damn…
NOU
din fericire nu e vorba de mine. m-a ferit dumnezeu
NOU
Spre sfarsitul… povestii (?) nu mai stiam daca sunt p blogu’ lu’ otrava sau pe blogu’ lu’ cetin. Sau o fi copiata de pe wall-ul unei pustoaice de 15 ani mega indragostita.
NOU
cand am scris eu textul asta, otrava nu stia ce e aia internet