Prietenii care fac timpul ghem

Frumos text.
Păi să vedem: A. răcise puțin, era singură, așa că m-am dus patru ore cu trenul lăsând job și tot în urmă ca să am grijă de ea vreo 3-4 zile până se face bine. Lui O. i-am dat ultimii 600 de euro din casă ca să-și plătească întreținerea fără să mă gândesc că n-o să am cu ce o plăti eu. A. și C. se certaseră de moarte și-am petrecut o lună să fac cumva să se împace, chit că C. mă ura și îmi băga mereu bețe în roate în relația cu A.; acum sunt prietene bune din nou, dar nu cu mine. Lui R. i-am scris lucrarea de licență de la zero, pe ultima sută de metri, în două zile, pentru că nu putea tasta ”facultatea de arte” fără să pună cratimă undeva în text. M-am așezat cu ea la masă sfidător când toți ceilalți se ridicaseră să plece la fel de sfidător, ca să-i indic că nu rămâne totuși singură. Lui A2 i-am cumpărat pe ascuns o lucrare pentru că știam că nu are bani nici de pâine, chit că nu aveam nevoie de ea și nu mai vorbea cu mine. Cu A3 am stat de vorbă șapte ani, aproape zilnic, chit că era bolnavă psihic și când nu era pe Haloperidol făcea chestii ciudate care te oboseau groaznic, totul pentru că restul plecaseră de lângă ea. În anul III de facultate mi-am sabotat deliberat câteva examene pentru că ea avea nevoie de bursă iar eu nu. Am lucrat trei săptămâni ca să-i fac cadoul pe care și-l dorea de ziua ei de naștere iar de ziua mea am primit o măsuță de 25 de lei. Pe D. l-am iertat că mi-a propus sex în trei cu prietena mea, de față cu ea, și în loc să-l lipesc de gresia din bucătărie i-am urat o seară plăcută și n-am mai amintit de episod. Vreme de două luni am curățat aproape zilnic mormântul tatălui ei pentru că amintise că vrea să-l vadă după mulți ani și – neștiind ziua în care se va decide să meargă în sfârit în cimitir – am preferat să o fac periodic; ca să-l găsească frumos și nu plin de mărăcini cum îl găsisem eu după o oră de căutări. Am refuzat să fac sex în trei cu ea și o alta ca să o feresc de jena de după, chit că voiam și insista des. Am refuzat-o politicos pe prietena lui D. chit că el n-o refuzase deloc pe a mea cu câțva ani în urmă.
I could go on.

Prima oara spun ce a facut un prieten pentru mine.
Prin 1993 eramram student inca si vara sofeream un bus pina in Germania ducind 8 oameni la 8 adrese diferite si aducind alti 8 de la alte 8 adrese. Germania in zig=zag, medie de 4.000 km de luni pina vineri, fara sofer de schimb, cu cozi la vami, la ambasada Austriei de la Budapesta pentru vize de tranzit, mai un ocol prin Cehia. In fine. Avantajul meu era ca imi faceam somnul dintre pasagerii dusi si cei adusi la prietenul meu care era in armata americana pe atunci, cazat la Kaiserslautern. Baza de la Ramstein Landstuhl pentru cine cunoaste zona. Mai luam un cartus de tigari de la magazinele armatei, vreo 150 litri de motorina la juma’ de pret, chestii din astea. Ei si o data imi uit borseta cu cartea verde a microbuzului si permisul meu international la el, si dracul face ca chiar atunci o pasagera de=a mea (o sculptorita celebra) a cerut sa mergem prin Cehia ca avea de luat o bucata de lemn cioplit de la Praga pentru o expozitie la Bucuresti. Si la iesire din Germania ma trezesc ca nu am actele, bani pentru 4 carti verzi pe cite o luna nu aveam (cite una pentru fiecare tara, avind masina cu numere de RO de pe drum puteam lua doar carte verde locala). Pun mina pe telefon, sun pe Private R. asta se urca in masina, vine 700 km si imi aduce cartea verde. Era ziua in care avea bilet luat cu 6 luni inainte la nu mai stiu ce concert pe care tinea mult sa il vada….
Un deceniu mai tirziu, ingineream deja 10 ore pe zi pe santier, eram in tara intre 2 ture de Germania.
Turnam betoane intr-o joi seara, ma suna maica-mea ca un prieten de familie de-al ei de la Tirgu Mures a facut accident la citiva km de Timisoara, daca pot sa il aduc la noi acasa. Il iau pe om, asta era disperat, era in graba spre Stuttgart, fiica-sa era ceva pianista la un restaurant intr-o statiune din zona si facuse o depresie si voia acasa la mama. Asa ca dupa o zi de santier, la 8 seara m-am urcat cu omul in masina mea, a doua zi dupa-masa eram la Bad nicinumaitinmintecum, am picotit juma de ora in masina pina domnisoara a venit cu bagajele si simbata seara i-am lasat la gara in Arad. Dormisem 4 ore la Munchen la colegii cu care lucram in Germania, fiindca domnisoara cu depresia avea chef de shopping prin Marienplatz.
Revenind la fostul soldat de la Kaiserslautern, azi a mincat sarmale facute de nevasta-mea…

Oooo, ce mișto povestea. Am și eu una:

Pe Katja o cunoscusem ’93 la o discotecă. Era regină dansului hip-hop, soul & funk. Prietenul ei, Nana, era regele dansului…. Erau cea mai mișto pereche din Rheingold (pe vremea aia heavy hip-hop), K2, JWD… Nana era arătos, femeile-l iubeau și el le iubea înapoi.

Într-o vineri seară de toamna rece și umeda, pe la ora 10, m-a sunat Katja care plângea la telefon…. că Nana, că Sandra, blonda pe care o știu și eu cu siguranță, că ochi dulci și mare durere de inimă și ea ce sa mai facă, viața este nasoală…

După câteva secunde lungi ca-n filme, timp în care mă gândeam la mașina nouă a lui Matze (Golf I Cabrio in bej Mexican cu piele neagră falsă și 5 viteze) i-am zis ca trec pe la ea să o luăm cu gașca la discotecă… Stătea departe, în Monheim, eu locuiam în Langenfeld. M-am urcat în Daihatsul meu Charade Gtti roșu, pe care nu dorea să-l cumpere nimeni (că eu vroiam să-mi iau un Mitsubishi Colt GTI) și în ciuda vremii nasoale, vânt, burnită, umezeală am ajuns la Katja în douăsprezece minute.

A urmat dezvirgenarea dezvirgenarii mele. Din când în când merită să-ți iei “quality Time” pentru prieteni…