Salut, internet. Azi am nevoie de voi și capacitățile voastre de a descoperi acul în carul cu fân.
Dar să începem cu începutul,

Prima oară când am intrat într-un XXL Lutz a fost lângă Munchen, când locuiam în Germania, și voiam să îmi cumpăr un scaun de birou. M-am învârtit vreo 2 ore printr-un magazin de 4 etaje sau câte are hala aia de acolo, m-am decis la un scaun, după care am primit termen de livrare 2 luni, așa că am ieșit promițându-mi că nu mai intru niciodată în mizeria aia.

Fiind, desigur, prost, ca virtute fundamentală, azi am intrat, pentru ultima oară, în XXL Lutzul de pe Pallady, să mă uit de scaun, am zis că poate găsesc Ergohuman, să testeze și curul meu chestia aia.

Nu m-am învârtit mult, pentru că oamenii au cumpărat fostul Kika, au pus altă siglă și i-au dat drumul, magazinul arată identic cu fosta Kika care era acolo. Chiar și la culori.
Anyway, m-am uitat după scaune și, SURPRIZĂ URIAȘĂ, am găsit unul care mi-am plăcut. Material textil mișto, moale și pufos, mare și cu limită de 150 de kile.

Doar că nu poți să le cumperi. Se fac doar la comandă și termenul de livrare est 18 săptămâni. OPTSPREZECE SĂPTĂMÂNI. Adică plătești și stai 4 luni așteptând să îți primești scaun. Desigur, modul ăsta de a face business pe banii fraierilor și aducând scaune din China abia atunci când estimezi că se umple un container la cel mai mic preț, este minunat. Am ieșit înjurând, evident.

Aici intervine apelul meu.
Sunt sigur că modelul ăsta nu aparține companiei, ci este adus de undeva, doar că un singur om să caute acul în carul cu fând e puțin. Help, unde găsesc și eu, pe net, așa ceva. Nu știu cum se cheamă, din păcate, că am ieșit rapid, dar are ca etichetă o chestie roșie că este XXL, sus’ine 150 de kilograme și este cu față de textil.
La vânătoare, copii!

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.