Datorită faptului că sunt foarte simpatic, am, pe facebook, o bulă formată majoritar din femei, care mă apreciază și idolatrizează ca pe zeul în devenire care sunt.

Observ o chestie în bula mea și cred că poate fi, fără probleme, extrapolată la majoritatea bulelor feminine.

Cât timp este ântr-o relație și e fericită, femeia este cea mai calină ființă, cea mai dulce și mai dedicată relației, iubirii, totul este roz, vesel și frumos, nu există greșeli, nu există masculinitate toxică, disciminare, misoginism, nimic.

De abia din momentul în care rămân singure, doamnele își descoperă puterea interioară, cei doi lupi din interiorul trânselor. Și încep cu mesajele despre ce femei puternice sunt, despre cum nu au nevoie de nimic de la bărbați, despre cum în jurul lor este acea masculinitate toxică care le taie aripile, despre cum niciun bărbat adevărat nu le merită, tot tacâmul.

Bine, e haios dacă compari cu comportamentul unui bărbat după ce iese dintr-o relație. Săracii oameni suferă, e vizibil că suferă, dar nu prind comportament de ăsta misandriano-misoginistic la adresa nimănui. Suferă, beau, o iau razna, dar femeile nu devin un mediu toxic sau chestii de genul.

Ce voiam să spun e că eu susțin ideea de empowerment of women. Chiar cred că, în unele privințe, femeile sunt superioare bărbaților și că, pentru a fi cu adevărați fericiți, avem nevoie de o balanță corectă a puterii în toate domeniile.
De asta mi-ar place ca femeile să se simtă puternice în toate momentele vieții, nu doar atunci când rămân singure. Să demaște masculinitatea toxică și atunci când fac sex în mod regulat, nu doar atunci când împărtășesc un Lush sau un Magic Wand. Și nu e deloc o ironie. Dacă nu te simți independentă și puternică și atunci când ești în cuplu, înseamnă că nu ești niciodată.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.