Ți-ai pierdut vreodată mințile?

Și apoi semnez că nu vreau internare.
Urmează poliția. Aici incepe distracția, fiindcă în cunosc pe Vasile, agent cu multe linii pe umăr. Gras, transpirat (acțiunea se întâmplă vara) au ieșit agitat. Îi povestesc ce s a întâmplat, confirma pictata și cu declarațiile martorilor și apoi aparat dar și tăiat îmi spune că trebuie să îmi terțiar singur mașina, că nu au cum să l prindă. Nu prea înțelegeam eu aici de ce am simțit așa o ușurare din partea lui, dar aveam să mai petrec multe ore cu Vasile.
Cheama Vasile e platforma de tractare și așteptăm toții (cu tot cu o familie de bucureșteni, martori la accident, care nu se dădea plecată) venirea ei. Între timp, din sens opus vine un Alfa Romeo cu numere de Italia, taie toate 4 benzile peste dubla continuă și oprește largă mine și lângă Vasile. E greu sa va explic in cuvinte fața lui Vasile, a fost moment de Oscar. In câteva secunde Vasile își revine și îi strigă la coleg (începător, doar o liniuță pe umăr): scoate cătușele că îl arestam pe broscar! Dar italianul, băiat trăit în civilizație, se da repede jos din mașină, cuve la mine și la Vasile și zice repede ceva in italiană și îi dă lui Vasile o hârtie. Eu înțeleg ceva cu accident, urmărire și cam atât. Vede italianul că nu nu se învârt rotitele și își cheamă prietena din mașină, româncă frumoasă, să ne explice ea. Tanti reușește într o română a la Raducioiu sa ne spună povestea: erau în spatele meu cu două mașini și au văzut tot accidentul. Când tirul nu a oprit, sufletul lui de om bun, doamne ajută, a început urmărirea tirului. Problemă, tirul mergea cu viteza și se pare că erau în convoi, 4 tiruri. Cumva a reușit să ajungă în spatele celui care m a scos din drum și a notat numărul de înmatriculare. Și așa, a venit el frumos, a întors peste dubla continuă și ni l a dat. Vasile era blocat, se vedea că are un conflict intern serios. In cele din urmă sa prin stație și începe urmărirea cu girofare. M au băgat în mașină și dă i bătaie. Noi nu am apucat sa urmărim ceva, căci ceva colegi de a lui Vasile i ai oprit deja au se întorceau cu ei ale locul accidentului, cu toate 4 tirurile.

Mă lungesc groaznic și nu sunt nici la jumătate, așa că tai :/
In secție, aflu că separarea lui Vasile e legata de nunta la care trebuia să meargă în acea zi, două ce ieșea din tură. Dar tura lui tocmai aceea sa devină una dubla și el știa asta. Mai știa și că nevasta sa nu înțelegea natura meseriei lui. De aici, stările lui Vasile pe parcursul acelei zile pai fi obiect de studiu la toate școlile de psihologie umană avansata.
A urmat o poveste întreaga și lungă cu căutatul translator de poloneză. In lista lor de la secție nu aveau decât de rusă, așa că câine a decis că o fi tot la fel cu poloneza. Nimeni din secție nu avea curaj sa conteste șosele lui Vasile. A fost Stan și Bran poarta asta. Un translator era la băi la Olănești sau așa ceva, altă doamnă murise iar am treilea nu era de găsit nicăieri. Detaliile și stările lui Vasile…
Deci fara translator, a început Vasile să vorbească românește cu polonezul, care refuza sa semneze procesul verbal. La o distanta de 15 cm de fata polonezului, Vasile îi explica pe un grai foarte apăsat, folosind toate înjurăturile inventate și neinventate, ce o sa i facă el dacă nu semnează procesul verbal. Polonezul nimic, lua pixul de la Vasile și îl punea pe masă. Deja era al multulea telefon in care îi spunea soției că e la muncă și că dacă nu încetează cu telefoanele, nu mai merge la nici o nunta nici ea nici el. Din nou, mai rar om expresiv ca Vasile.
Totul s a schimbat însă când un coleg bătrân și trecut prin multe,a decis să intre și el în sala de ședințe unde eram eu, polonezul, Vasile și tânărul partener al lui, care cerceta legile internaționale în speranța găsirii unei soluții pt salvarea mariajului lui Vasile. Bătrânul s a asezat lângă polonez, cu mult calm. A scos pistolul și i a scos încărcătorul, după care l ea pus pe masă. Apoi, întinzând se pe scaun, bagă mâna in buzunarul pantalonilor și scoate un pumn de gloanțe. Le da drumul cu zgomot pe masă. Eu, polonezul, Vasile și tânărul coleg eram hipnotizați de mișcările lente ale bătrânului vulpoi, cred că nici nu clipeam. Bătrânul a început să așeze gloanțele in cap, unul langa altul, in linie. Când a terminat, a luat încărcătorul și a început să bage glonț cu glonț, click, click, clack, click,click,clack… Eram vrăjiți cu toții. Când a terminat, a băgat încărcătorul in pistol, apoi a băgat arma in teaca de la brâu. S a ridicat și înainte să plece, ridica pixul de pe masa și îl îndreapta spre polonez. Asta îl ia, semnează procesul verbal (in română)lasă pixul jos și se uită la bătrân. Bătrânul aprobă din cap și iese. Față de să scoată un cuvânt, a reușit în 5 minute ceea ce Vasile nu a putut in 4 ore.
Ai mai urmat câteva faze haioase cu Vasile la 130+ kg fugind prin secție, dar în mare asta e povestea cu urmăririle și gloanțele 🙂

Probabil că am fost mega incoerent, scriu pe telefon la 11 noaptea cu copilul in brațe încercând să îl adorm. Dar măcar am mai ras singur încă odată de dragul lui Vasile 🙂
Și da, povestea e cât de genuine se poate, fără nici macar o floricică 😉