Dacă e ceva ce mă scoate din sărite, an de an, fără excepție, sunt bullshitcrapurile astea de la varii magazine online, cu backing vocals mari art directors și actori celebri, care smiorc, smiorc, uite o mămică tristă care aleargă spre copilul ei, smiorc, uite și o bătrânică, nu-i așa că îți vine să plângi, vai ninja cutting onions, câtă sensibilitate, hai la noi în magazin, să îți dai și ultimii bani pe căcaturi care vor ajunge la gunoi, pentru că te-am impresionat cu băbuța aia, și copilul, și mămica, și tatăl epuizat care își găsește liniștea când toată casa despachetează cadourile primite de la el.
Treceți peste. Toate sunt niște mizerii. Mai ales amazon, locul ăla unde oamenii se pișă în sticle pentru a putea umple suficiente pachete de crăciun și pentru ca Jeff Bezos să poată să facă curse spațiale. Terminați cu impresionatul online, cu publicatul de filmulețe de gen Vai, am așteptat tot anul acest commercial de la magazinul cutare, dar nu am fost dezamăgit, doamne, încă plâng.
Ai siktir.
Adică un fel de “Zoe, fii bărbată!”? 🙂
Asta patesti cand gandesti, iti vin idei
Nu pot să tac. Acu cateva luni era ceva reclamă la care a bocit tot internetu, cu poștaș bătran, caine credincios care așteaptă, poștasu nu mai vine, caine trist, mormant, he, he he lacrimi. Pastașu era Walder Frey.
Probabil poștașul respectiv nu mai vine că i-a picat fața dintr-un motiv oarecare.
era un raspuns pentru A. Freigedank
Incearca un René Descartes, apoi o sa vezi cum rade de el un Leibniz. Si vei obtine un raspuns. Partial.
Prima dovada că noi existăm.
Acu sunt singurul care a simtit cum creste productia de coliva cand m-am uitat la primul filmulet???