Anii trecuți făceam live streaming de la Oscar și Eurovision. Anul acesta nici măcar nu am știut că sunt oscaruri, am uitat de ele, până când am dat de porcăria aia a lui Sean Penn, despre cum Zelenski trebuie neapărat lăsat să le vorbească participanților la Oscar. Pentru că da, sigur, toți tiriplicii ăia de acolo sunt cei mai importanți oameni din lume și au putere de decizie, nu sunt niște memoratori de replici overpriced, care au rupt de mult timp contactul cu realitatea.

Anyway, am văzut și eu fakeul ăla obosit cu Chris Rock și Will Smith, în care Smith îi apără onoarea nereperată doamnei Jada, foarte jignită pentru că e tunsă scurt. Detest umorul lui Chris Rock din tot sufletul. Vocea aia spartă și agresivă, propensiunea spre umorul de situație, umorul jignitor, cel care pune oameni în situații penibile, nu le-am suferit niciodată, nu îmi place, așa cum nu îmi place nici Chris Tucker, copia fidelă a lui Rock.

Will Smith este penibil cu tentativele astea de a redeveni cool tough guy. După ce ai fost înșelat, după ce nevaastă-ta a zis public asta și că se plictisea, iar tu, plin de lacrimi, ai primit-o înapoi sau, în fine, te-a primit înapoi, de milă, de silă, de bani, nu ai avut nici măcar o singură reacție de mascul, ci doar de cuckhold obosit, care își așteaptă pensia. Poate 53 de ani e limita aia când trebuie să te retragi și să joci șah în parc, cu alți 50 plusări.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.