M-am trezit de la ora 5 dimineaţa să le văd. Gimnastica e sportul meu preferat, încă de când Kati Szabo sau Daniela Silivaş ridicau în picioare milioanele de oameni care le urmăreau cu sufletul la gură de acasă.

Ce să zic, o competiţie bunicică. Fetele şi-au făcut treaba şi au intrat în ultimele 8. Acolo se va da, probabi, totul. Ce ne-a frapat şi pe mine şi pe nevastă. Exerciţiile la sol nu mai sunt atât de spectaculoase cum erau. Lumea nu mai este vrăjită d eprestaţia fetelor. E doar un exerciţiu de rutină.

Plus de asta, tâmpitul ăla de comentator nu a putut să se dezică de rromânismul caracteristic. Omul, la fiecare exerciţiu, era de părere că ne fură arbitrii. Nu numai la prestaţia fetelor noastre. Nu. Cum concura o americancă, cum clar, aia avea notă mult prea mare. Nu conta valoarea exerciţiului, nota de plecare, stilul sau orice altceva. NU. Pe noi ne fură arbitrii. Clar.

Mentalitate de loseri. Rromânisme.

PS: Ştiu că le scriu la foc automat, dar cine ştie când dracu mai dau de net şi am o grămadă pe suflet:))