Olimpiada este despre pace, prietenie și greață

Boss, nu e chiar așa. Nu contest ce spui tu insa sa nu uitam că americanii sunt prieteni cu chinezii care au avut ceva probleme cu drepturile omului, că sa nu îl pomenim pe domnul Mao si americanii sunt foarte buni prieteni cu sauditii, care folosesc sharia in loc de drepturile omului din lumea civilizată.
Mai iute problema e că aia din sud fac pași diplomatici serioși cu nordul fara americani și ei își pierd rolul de mare dirijor in lume.

Coreenii sunt absolut toti, material robotic. Nu cred ca a existat un experiment social mai monstruos decat ceea ce s-a intamplat cu cele doua Corei, din anii 50 incoace.

Toata lumea vorbeste de nord-coreeni, facandu-se ca ploua cand vine vorba de sud-coreeni.

In ultimii ani am avut contact cu o gramada de sud-coreeni, si pot spune ca nu mai sunt impresionat deloc. Adica da, muncesc pana cad lati, dar au imaginatia si creativitatea unui ciocan de cremene. Le dai procesul, il executa pana li se desira ADNul.

Sunt modesti, dar, mai ales femeile, au o parsivenie si o falsitate tipice, pe care cand ajungi sa le recunosti, parca te indeamna sa le faci rau; raul ala pe care stii ca il savurezi, dar te abtii din vinovatie…
Mai mult: sunt subjugati mental in niste cacaturi traditionaliste, pe langa care linsul moastelor pare o alternativa rezonabila.
Am explicat unui Pokemon din asta, care sensul profund pentru expresia romaneasca “sa-ti iau mortii in pula”. Un american ar crede ca ai tendinte necrofile, si s-ar soca un pic. Coreanul nici pe atat, dar cand i-am explicat ca de fapt injuratura se refera la intinarea memoriei strabunilor, a inghetat. De atunci ma ocoleste. Se pare ca labagii astia cu puli de maxim 7cm se inchina la cacatii care i-au zamislit, ca proasta la bitcoin.
Societatea sud-coreana este un amestec fermentat de fascism, cruzime, sexism si neo-capitalism salbatic. Angajatul e sclav pe viata in companie. A schimba jobul odata la 2-3 ani e echivalentul socio-profesional la a-ti prostitua familia pe Centura.
Dovada maxima de prestigiu, capacitate si profesionalism este sa iti abuzezi subalternii. Formula de adresare a sotiei catre sot este Domnule X, iar intre colegi, la birou, este titlul urmat de numele de familie: System Architect Kwang.

Nu inventez.

Sunt chestii spuse de subalternii mei, sud-coreeni, veniti sa munceasca in Canada. Probabil ca in secret, ei ma considera un pic gheu si incompetent, fiindca niciodata nu am ridicat tonul ori abuzat pe niciunul din cei ce mi se subordoneaza 🙂

Oh, iar limba Engleza e apogeul. Torturii. Si pentru ei cand o vorbesc, si cu atat mai mult pentru ascultator…

Dragi compatrioti,
Va salut calduros din satul Asudai Lakoi din sudul Coreei de Nord, unde am emigrat de mai bine de doua decenii. Am parasit tara in 1996, cand Tovarasul Ion Iliescu a pierdut alegerile nedemocratice, si am realizat ca idealurile comuniste in Romania au apus definitiv, iar capitalismul singeros si lacom a pus stapanire pe tot ce construise cu sacrificii gloriosul popor roman, in cei 50 de ani de comunism luminos.
Am ajuns in Coreea pe data de 31 decembrie.. In Romania bubuiau mii de petrade cu ocazia decadentului revelion capitalist, dar in Coreea, in acea noapte a bubuit o singura petarda, mareata, glorioasa si gigantica, la fel ca unicul Partid Muncitoresc, pe care iubitul conducator al maretului popor coreean o numea racheta suprema. M-am simtit fericit si norocos ca am ajuns in noua mea patrie cu acest prilej solemn. Prima experienta la sosire a fost oarecum neplacuta. Imi adusesem din Romania vreo 30 de eugenii si napolitane Joe, ca sa mai rontai pe drum daca mi se face foame, dar vamesii coreeni mi le-au confiscat si au mancat ei toate ambalajele cu poze cu alune si cacao. Imediat dupa sosire, in semn de pretuire a avantului meu revolutionar, Tovarasul Kim Jong Il, secretar general al Paridului Comunist Muncitoresc Nord Coreean m-a intampinat personal si m-a invitat la o intampinare de bun-venit a muncitorilor coreeni. Cu acest prilej mi-a multumit pentru dorinta arzatoare de a lupta pentru revolutia communista, iar eu i-am jurat sa lupt neobosit pentru implinirea maretelor idealuri ale patriei comuniste coreene, si pentru nimicirea completa a imperialismului American si a slugilor nerusinate care asupresc poporul sud coreean. In semn de pretuire, Iubitul Lider mi-a daruit o Mini Mobra, primita in dar de la Tovarasul Nicolae Ceausescu in 1982, dar care ii ramasese mica fiului sau de 12 ani. In zilele noastre, zilnic vin la mine zeci de muncitori ca sa isi arate respectul pentru Mini Mobra condusa candva de actualul Lider..
In zilele urmatoare am primit buletinul coreean. Noul meu nume: Ru Paek Ur. Prin grija maretului partid communist si a stralucitului lider, am primit o locuinta in cartierul 8 din sudul Phenianului. Blocul era amplasat linga groapa de gunoi a orasului, dar zona era placuta, mai ales in zilele cand vantul batea spre sud si ducea mirosul catre porcii de imperialisti. In serile de vara organizam chiar concursuri de vanatoare de sobolani… Invingatorul primea toata prada, iar locul doi pastra blanurile. Singurele arme permise erau creioanele chinezesti, ascutite la polizor.
Desi prezenta oarece lipsuri, locuinta era decenta. Patului ii lipseau cateva arcuri, dar am invatat ca daca stii sa adopti o pozitie corecta poti dormi confortabil si pe cele 4 arcuri ramase. La prima intalnire tovaraseasca a organizatiei de partid de cartier, mi-a fost prezentata viitoarea sotie. Tovarasa Yao La Chok. A fost foarte fericita cand i-am oferit cadoul de nunta, o pereche de chiloti de la APACA, nu mai avusese niciodata asa ceva. Mai cu seama de la APACA, facuti de catre destoinicele textiliste romance. De asemenea, mi s-a comunicat noul loc de munca, unde aveam sa imi aduc contributia determinanta la faurirea luminosului viitor communist. Eram magazioner la depozitul de materiale de constructii Cazmaua Rosie. Am fost fruntas in perioada de pregatire si instructaj. Singura indatorire era sa aplic poza conducatorului pe fiecare produs vandut. Salariul era destul de bun, 500 de won, care mi s-a spus ca erau echivalentul a 14,500 de dolari americani. Puteam sa economisesc lejer trei sferturi, pentru ca in Coreea nu se plateste chirie, un sac de orez de 10 kg costa 50 de won, si il cumperi doar o data pe an, iarba pentru garnitura de la pilaf e gratis, iar tigarile costa 5 won pachetul, dar daca esti un pic gospodar si priceput, poti sa ti le faci singur. Eu culegeam toamna cate 4-5 pungi de Frunze de salcam, apoi uscate, le pisam si rasuceam tigari in hartie de ziar. Amestecam si cu roscove, ca sa le dea aroma.. Apoi, mai cheltuiam pe abonamentul lunar la Revista Partidului 100 won. Toata Coreea foloseste Hartie igienica Americana, e cam scumpa, 120 won, dar e buna ca te sterge si pe suflet. In fine, ar mai fi multe de spus, dar in Coreea traiesti foarte bine si nu mori niciodata de foame. Poti sa mori de ulcer, gastrita, sau alte epidemii aduse in Coreea de americani, dar nu de foame..
Concediile mi le petrec construind cu abnegatie viitorul luminos al patriei, pe santierele glorioase coreene. Fiind vrancean cat bradul, am mai multa putere decat fratii mei coreeni, asa ca particip la impinsul buldozerelor cand acestea se strica. Echipa mea, condusa de tovarasul Mu Chin Chai, a castigat in 1998 premiul Ku Yen Koi, si dreptul de a sta in urmatorul cincinal in primul rand la spectacolele omagiale de pe Stadionul de Stat. Spectacolele sunt foarte frumoase, mai ales finalurile interpretate de orchestra de mitraliere si bazuci a Armatei. In 2001 am petrecut un binemeritat concediu de 14 luni si 6 zile in tabara… La statiunea de reeducare Biciul Rosu Fermecat. La obisnuitul omagiu saptamanal de la monumentul Presedintelui Etern, Tovarasul Kim Ir Sen, in momentul in care m-am inclinat ceremonios am uitat sa incordez anumiti muschi ai sezutului, si zgmomotul rezultat a ajuns la urechile Tovarasului secretar de Partid, care m-a mustrat pentru comportamentul nerespectuos. M-au trimis in tabara, unde ma gandeam minim 14 ore pe zi la lipsa de respect aratata Tovarasului Kim Ir Sen. Apropo, stiati ca Tovarasul Kim Ir Sen are origini romane? Legenda spune ca bunicul Badei Cirtzan a plecat in Orient.. La granita Coreei s-a imbolnavit de friguri. L-a salvat o familie coreeana. Cand s-a trezit a inceput sa strige speriat “Chimiru’, unde mi-e chimiru’??” A ramas in Coreea inca 2 ani, s-a insurat cu o pescareasa coreeanca, si fiindca primele cuvinte pronuntate pe pamant coreean au fost “Chimiru”, satenii l-au botezat Kim Ir.. A murit otravit cu tuica de ginseng, dar in urma lui a ramas un baietel, care a devenit bunicul Eternului Presedinte.
In fine.. Revenim.. Dupa intoarcerea din concediu am fost mutat la alt serviciu, brancardier la spitalul de obezi Nr.6 din Asudai Lakoi, unde lucrez si in ziua de azi. Sotia a insistat sa ma insoteasca in tabara, si a stat un an in plus fata de mine. S-a intors foarte fericita, soldatii din echipa de protective a taberei se ocupau personal de educarea ei in spiritual luptei corp la corp, antiimperialiste. S-a intors mai fericita.. Mersul ii este mai cracanat si vocea mai ragusita, dar spiritual de lupta ii e neschimbat. Viata socialista, si aerul de munte de linga central nuclear imi priesc din plin, mi-a mai crescut un rinichi si un rand de dinti, direct din cerul gurii. Multumesc, maret Partid… Am fost fruntas in fiecare an, experientele din echipa de buldozeristi m-au ajutat. Sunt primul brancardier din istoria Coreei care cara de unul singur pacientii cei mai obezi, de 60 kg. Odata am reusit chiar si un 69, cu o doamna, dar era gravida cu tripleti.
Uneori imi este dor de Cazmaua Rosie, si de lipitul portretelor Comandantului Suprem pe fiecare produs vandut. Dar acum un an intreprinderea a fost desfiintata din motive tehnice.. Inginerii si tehnicienii de acolo nu au reusit sa gaseasca solutii pentru imprimarea portretelor pe cuie si burghie, asa ca au plecat si ei in tabara. Toti. Mai putin directorul Principal, care a facut parte din incheierea spectacolulului de 1 Mai, de pe stadionul de Stat. Sugerase plasarea portretului pe capul cuiului, cel care primeste ciocanul la fiecare lovitura…
Si iata ca am ajuns si la zilele noastre… Intreaga Coree de nord urmareste cu ardoare Olimpiada din spurcata coree de sud.. Noi nu suntem asa buni la sporturile de iarna.. Excelam la sporturi de vara, in special la tir.. Tragatorii nostri se pregatesc impreuna cu loturile de practicanti ai sariturilor cu prajina peste granita, sau cu patinatorii viteza, cand acestia se antreneaza pe raul inghetat de la hotarul cu Republica Populara Chineza.
As vrea sa va povestesc in continuare, dar ma cheama datoria, am primit un lot de pacienti de 55 si 58 kg… Am auzit ca au consumat limbrici in exces si acum au venit la recuperare. Poate gasesc si eu un limbric doi, sa vad cum e..
Va salut cordial.
Radu Linte.