A fost aseară o discuție FOARTE FOARTE FOARTE interesantă pe Academia de Specialiști, bazată pe dreptul oamenilor la sinucidere. Se plecase de la premiza că sigur, dacă ai o boală terminală, ar trebui să ai dreptul de a te sinucide și de a pleca demn, în condițiile tale, nu ca o legumă distrusă de durere.

Dar a apărut și ideea că societatea are dreptul de a verifica de ce vrei să te sinucizi și nu mai vrei să fii un demn plătitor de taxe, pentru că dacă ești depresiv, de fapt ai nevoie de ajutor în acel moment și astfel, în timp, îți vei reveni. Desigur, a apărut și ecspertul neuropsihologoatru, care ne-a explicat că depresia nu e o boală, ci trebuie să lupți, să te uiți în jur la familie și să nu mai fii trist, pentru că trece.

Vă spun, au fost câteva mii de linii de fun.
Așa că voi ce spuneți, are omul dreptul de a se sinucide când vrea mușchiul său sau nu?

142 comentarii Adaugă comentariu

  1. #1

    Am un prieten și la 42 de ani are o boala terminala.
    Da mori in chinuri sufocat paralizat la pat.
    Nu are curajul sa se sinucidă cu toate ca i sa oferit posibilitatea sa facă lucrul asta .
    Și știe ce urmează sa pățească.
    Dar nu poate.
    Și o întrebare pentru toți specialiști care au păreri, sănătoși pe picioarele lor și care bine-nțeles in timp ce își beau cafeluța de dimineața au păreri cum alții au trebui sa se sinucidă.
    Câți dintre voi au curajul de a lua decizia asta.
    Sa se sinucidă. ?

    37

    • #2

      Când eram mai tânără aș fi spus că eu aș avea curaj. Apoi cândva, la un moment dat, am citit o carte care mi-a tras o palmă peste ochi cu privire la convingerile astea “eu aș fi făcut, eu aș fi dres”.
      Nu știu ce aș face. Până nu mă voi afla într-o situație asemănătoare/identică nu voi ști.

      9

    • #3

      Eu cunosc multe ființe care nu doresc să îsi taie venele pe lung sau sa bage frânghia dar ar vrea să plece și totuși sunt aici. Împotriva voinței lor.
      Vei cunoaște mai mulți pe măsură ce trece timpul și generațiile astea nu vor să nască noi sclavi și o să iși dea seama că nu e ok să coci covrigi la Luca și să ai copii. Wokepedia!

      8

    • #4

      stai, bre, linistit, robotul care coace covrigi e mai simplu de realizat decat aplicatia de la casa la kaufland!

      2

    • #5

      Va spun din experiență că nu e atât de grea decizia când știi că o nenorocită de boala incurabila te tine între 4 pereți cu dureri aproape continue, pentru care nu exista leac (nu, morfina nu funcționează pt unele tipuri de durere).

      Da, e foarte greu sa îți tai venele sau sa te spânzuri, dar există și variante blânde , folosite la clinicile de sinucidere asistată din alte țări. Adormi și te duci…

      Cel mai greu este sa știi că vei cauza suferință celor din jur.

      2

    • #6

      @Marce Timp de mii de ani am trecut prin mai multe si mai rele.
      De ce n-ar trebui sa faca copii cineva care “coace covrigi la Luca” ?
      Doar pentru ca este scump sa cresti un copil la Standardele Aprobate Europene in 2022 ?

      0

  2. #7

    Nu, corpul tau nu e al tau el este al lui Dumnezeu si doar el are voie sa isi bata joc de el. Daca tu stai in chirie ai voie sa dai foc la casa? Nu ai voie. Tre sa astepti sa vina proprietarul. Deci asteptati si voi oleac ca timpul le rezolva pe toate.

    29

    • #8

      Acest comentariu…cred ca ai gresit blogul.
      Auzi, dar daca stau cu chirie am voie sa ma operez de apendicita? Sau trebuie sa astept sa dau in peritonita si sa manance coliva neamurile din urma mea?

      27

    • #9

      Pai analogia ta nu e corecta, corpul tau e apartamentul deci daca apartamentul tau face buba, gen i se sparge o teava, se prabuseste un perete, te apuci tu acolo sa repari si sa iei decizii despre casa omului? Nu. Astepti sa vina proprietarul sa decida ce face. Asa si cu apendicita. Corpul nostru e casa domnului, nu ne apucam noi sa facem reparatii nesolicitate, daca vrea el vine si opreste inundatia, daca nu, asta e. Lucrurile sunt simple, nu stiu de ce insistam noi sa le complicam.

      12

    • #10

      @Cristina
      Mie trebuie să îmi explici mai mult.
      So, avem un apartament luat în chirie, pentru care plătim:
      – adică proprietarul poate veni să spargă geamurile când vrea pentru că e proprietar? Și noi ce facem? Că altul nu avem voie să închiriem
      – când s-a rupt furtunul de la chiuveta și inundam apartamentul am greșit că am oprit apa și am reparat înainte sa inundam blocul? În câteva ore am dat și de proprietar, data viitoare îl așteptăm să intervină și noi ne uitam la apa cum curge lin..

      Analogia sper că o înțelegi…

      Daca includem divinitatea, corpul l-ai primit să ai grijă de el și să-l repari la nevoie. Nu sa iti bați joc de el, nici tu nici alții, nici D.
      În alta ordine de idei, de ce i-ar plăcea lui D să vadă că un om suferă zilnic ani întregi în loc să îl vadă că își așază viața, trăiește cât poate din ea cu demnitate și apoi i se alătură în cer? O sinucidere demna ar trebui să fie de preferat unei vieți chinuitoare, nu numai pentru individ, ci și pentru alții din jur.
      Nu e mai mare bătaie de joc sa iti aștepți moartea distrugând pe alții între timp?

      Să nu uităm că pentru D sufletul contează, nu ingrasamantul ce rămâne în urmă.

      11

    • #11

      Pai…Mads, cam da, proprietarul poate sa vina sa sparga geamurile cand vrea el si cam poate sa ii dea si foc cand vrea el, ca e al lui. El l-a proiectat, el l-a construit si tot el l-a zugravit. Daca maine in intelepciunea lui i se scoala sa dea foc la apartament, vine frumos, dar nu cand suntem noi tristuti si am trage si noi un foc de tabara in mijlocul sufrageriei, nu, vine asa inainte sa te pui la masa de Paste cu familia, dupa ce ai luat lumina si ai ciocnit un ou si cu lumina aia iti da foc. Cateodata mai greseste si iau foc si apartamentele vecine dar ce sa ii faci asa-i cand e un singur proprietar si ala cam psihopat.

      Lasand la o parte ideologiile imobiliare ale noastre, zici tu “În alta ordine de idei, de ce i-ar plăcea lui D să vadă că un om suferă zilnic ani întregi în loc să îl vadă că își așază viața, trăiește cât poate din ea cu demnitate și apoi i se alătură în cer?” eeeee…cineva nu a fost atent/a in ultimii 2000 de ani. D e cel mai mare fan al suferintei, nu stiu daca a ajuns stirea si pe aci dar ultima oara cand l-a trimis pe fi-su in vizita s-a lasat cu cuie si sanje pe pereti nu cu bere la rece si folcloriste. Also, not a big fan of demnitate…D da cu like la mers in coate si fruntea in pamant asta stie tot ieseanul. Deci nu stiu ce sa zic, cred ca vorbim de D-uri diferite. Dar imi place mai mult al tau.

      16

    • #12

      Mamă și era să iau un Furazolidon da nu e corpul meu…cine Dumnezeu a mâncat scoicile alea?

      8

    • #13

      Marce, caile lui D sunt misterioase, cateodata duc la Furazolidon, nu suntem noi in masura sa le judecam…

      3

    • #14

      De ce a trebuit să posteze seniorul comentariile Cristinei? Să ne enervam gratuit pentru habotnicia religioasă rincedă, adusă la rang de filozofie ieftina cu iz de parfum franțuzesc?
      Altceva mai interesant nu mai ai, Cristina? ANALogii din astea imobiliaro-religioase chiar strica mojo-ul și zen-ul in orice discuție. Serios, au vara asta promoții la Nemira, mai ia și tu niște cărți mai vesele, mai ancorate în concret sau macar ficțiune de calitate.

      6

    • #15

      v-a trollat cristina de a maturat cu voi pr jos

    • am o problema cu proprietaru, ca io cerusem un apartament pe mai multe nivele de inaltime. Nu doar cu suprafata la sol mare

      8

    • #17

      Animaloo, sa stii ca si pe mine m-a fraierit la faza asta si m-am ales doar cu parterul si nici macar cine stie ce suprafata la balcoane sa zici ca ai unde sa te mai extinzi…Asta e, tot pe pile se dau si astea ce crezi…

      8

    • #18

      finch, sau e ranceda sau are iz de parfum frantuzesc. Ce e asta branza sau ANALogie? si cum adica de ce posteaza seniorul eseurile mele? Nu ai vazut pozele alea de grup cu fuste? Ce credeai ca e reuniunea fanilor MIB? #noigandimlafelsimtimlafel

      Recomandari la Nemira?

      4

    • #19

      rezonez cu cristina, dar m-a defavorizat barbosul pe partea cu talentul.
      la etaje a fost de treaba!

      1

    • #20

      Cristina, eu te,as omori inainte sa ma omor eu stiind ca nu mai scap…asa gandire tampita nu credeam sa vad pe aici…

      2

    • #21

      Talharu, de ce ai face asa ceva? Sunt mega simpatica si fac tiramisu superbun. Si coliva imi iese.

      Nu mai atentati la apartamentele altora ca va bate proprietaru.

      4

    • #22

      tilharule, te rog frumos, reciteste mesajul lui Arhi apoi pe cele ale Cristinei.
      Dupa 5 minute cautam cuvintele de scuze?

      0

    • #23

      Stefablue, tu nu stii ca asa suntem noi romanii, pasionali? Lasa scuzele omului si mai baga un episod din ala pitoresc din Camino ca dupa 4 ani de wfh eu daca ajung pe jos pana la intersectie simt ca ar trebui sa imi puna cineva o stampila la taraba de la piata.

      3

    • #24

      talharu, corect, doar ca trebuie sa schimbi cronologia.

      0

  3. #25

    Niciodată. Never.

    7

    • #26

      Sa nu mi spui ca daca ai in familie o persoana draga care ajunge cumva intr-un stadiu de depresie si vrea sa se sinucida tu nu incerci sa faci nimic ca sa o ajuti sa treaca peste si sa traiasca.

      6

    • #27

      Bineînțeles. Ăfcors.

      4

    • #28

      Exact. Daca pentru avort ne-am pus oarecum de acord ca e o decizie personala care sa fie permisa chiar si daca fatul pare sanatos doar pentru ca viitorii parinti nu-s in situatia potrivita pentru a-l primi pe lume, de ce complicam treaba la sinucidere? Atata vreme cat nu te-ai sinucis intrand pe contrasens si luand pe altii cu tine, go ahead.

      8

    • #29

      @paul

      Frumos acel doar din “doar pentru ca”.

      Pana la urma de ce sa nu minimizam impactul major si profund pe care il poate avea un copil nedorit in viata ta.

      Ce sa mai zic de prezumtia ca ambii parinti s-ar implica in viata copilului daca ar apuca sa se nasca si nu ar ramane doar mama cu toata responsabilitatea si tatal s-ar tira pe Spania. Sau sa il abandoneze amandoi si sa ajunga prin orfelinate scos la vanzare de paznici la pedofilul care liciteaza cel mai mult.

      Paul, zici ca vorbesti de un colet pe care nu il vrei livrat azi ci saptamana urmatoare ‘doar pentru ca viitorii destinatari nu-s in situatia potrivita pentru a-l primi.’

      Ridicol.

      0

    • #30

      @Cristian reformulez, ca nu-s sigur ca m-ai inteles: daca avem drepturi depline asupra vietilor create de noi, de ce ar fi diferita situatia in cazul propriei vieti? Tocmai asta subliniam, ca in cazul avortului nu ne intereseaza neaparat motivul, poate fi valid si agreat de societate: situatia financiara a parintilor (ca sa nu intru in sfera medicala unde situatia devine complexa), sau poate fi pueril: mamei nu-i convine zodia in care s-ar naste. Se vrea avort, nu e trecut de saptamana x, afara cu el. Nu zic ca e bine sau e rau, zic doar ca situatiile-s similare si ar trebui tratate similar.

      1

  4. Un subiect controversat. Să lăsăm să mai treacă câțiva ani de evoluție și apoi să se discute iar.

    4

  5. #32

    Ba da.
    Atât timp cât nu sunt ucise și alte persoane în proces.

    18

    • #33

      Corect. Deci nu te arunci în capul unui trecător nevinovat, nu sari și distrugi o mașină, nu sari în fața unei mașini să bagi șoferul la pușcărie, nu arunci aragazul în aer să iei și niște vecini cu tine, ar trebui să existe o procedură clară și corectă care să nu afecteze pe altcineva. Ceva ca în Soylent Green (nu mă refer aici la ce se face apoi cu corpul).

      Bine, o asemenea procedură în România ar implica dosar cu șină, cozi, ștampile, nervi, adeverințe, de ai ajunge să te dai cu capul de ghișeu până mori.

      12

    • #34

      Sau traumatizate pe viata alta persoane gen aruncat in fata metrou, tren, masina. Sau sinucis undeva sa te gaseasca copiii spanzurat si alte dastea.

      0

  6. #35

    Mickey Rourke joaca in rol de om paralizat intr-un film despre viata sfantului Nectarie .Decat sa-i schimbi scutecele lui M Rourke si sa-ti iei injuraturi de la betivan nu mai bine il lasi sa se duca ?
    Merg pe DA.

    www.imdb.com/title/tt6060964/

    5

  7. #36

    Eu am fost acolo în punctul ala. Și am avut mare-mare noroc ca am avut cine sa stea cu mine sa ma păzească, sa aibă răbdare sa ma suporte asa irascibila și înjurând. Consider ca ar trebui sa aibă acest drept însă doar bolnavii în stadiu terminal fără șanse de îmbunătățire sau vindecare. Pe de alta parte consider ca nici spitalele nu ar trebui sa aibă dreptul sa oprească îngrijiri vitale acolo unde familia nu e de acord și găsește facilitate medicala care sa continue susținere pacientului – vezi cazul lui Alfie sau al Oliviei (fetita a 2 cetățeni romani născută în UK)

    5

  8. #37

    Mi se pare o non-discutie. Si daca societatea decide ca “omul nu are dreptul sa se sinucida”, cine poate sa il impiedice pe acel om sa o faca? Daca vrea si poate, o va face.
    O discutie ar putea fi despre dreptul la sinucidere asistata. Avem noi voie, ca societate, sa decidem daca acel om poate sau nu sa moara? Da, il verifici sa fie constient, il testezi psihologic, il consiliezi etc. Dar la final tot cade pe umerii unei sau unor persoane sa ia decizia DA/NU (sa zicem ca executia poate fi automatizata, pui un robot sa administreze injectia)

    20

  9. #38

    Omul poate oricum sa se sinucida cand are chef. Nu e ca si cum te impiedica cineva sa o faci. Doar ca nu beneficiezi de asistenta daca nu ai un *motiv intemeiat.

    Lasand partea intunecata la o parte, sunt de parere ca societatea ar trebui sa se intereseze de ce vrei sa te sinucizi, iar asta nu are nimic de-a face cu platitul taxelor.
    Un motiv intemeiat pentru asta e ca daca suferi de depresie, de exemplu, poate nu mai vezi motive de a trai, nu mai vezi nicio scapare, nicio alternativa.

    Cauzele depresiei sunt multiple, la fel si gradul severitatii. Din anumite situatii poti sa-ti revii. Poate esti ingropat in datorii, poate te-a parasit jumatatea sau ti-a murit un membru al familiei etc. Dezechilibrele in creier sunt mai greu de combatut si necesita medicatie serioasa.

    Merita sa-ti iei viata si sa-ti lasi familia singura pentru ca, la un moment dat in viata ta, ai fost foarte jos si nu ai vazut nicio portita de scapare?

    Sunt multi care au vrut sa-si ia viata si care, dupa ce au trecut de perioada neagra din viata lor si au avut parte de ajutor, spun acum ca se bucura ca sunt in viata, ca isi vad copiii crescand, ca fac lucruri pe care nu le puteau face inainte si se bucura de asta.

    18

  10. #39

    Depresia isi va pierde probabil statutul de boala in curand si va deveni sindrom.

    www.nature.com/articles/s41380-022-01661-0
    www.google.com/search?q=depression+is+probably+not+caused+by+a+chemical

    1

  11. #40

    Pentru cei care inca se pot misca, dicutia e inutila: daca au chef se misca in fata metroului si gata (ma rog, pentru clujeni va fi o moarte un pic mai lenta 🙂 )
    Discutia se pune la cei in stadiu terminal, blocati pe un pat – si acolo DA, as vrea sa ma aceasta optiune.

    22

    • #41

      Nu mi se pare ok. Tocmai de-asta ar trebui să se creeze condiții decente, ai văzut ce haos se face la metrou când se sinucide careva? Întârzieri mari, aglomerație, și pentru ce?

      0

  12. #42

    Aici ma bag la un comentariu scurt. Cred ca odată cu înaintarea în vârstă se schimbă percepția, adică eu la aproape 60 de ani văd total diferit problema. Dacă as afla ca sufăr de o boala incurabila în stadiu avansat cred ca nu mi-aș dori să fiu povara altora , dar asta văd acum, probabil ca acum douăzeci de ani aș fi gândit altfel.

    11

  13. #43

    Daca nu depinde nimeni de tine, sigur, go for it. Daca ai copii sa zicem meriti o palmă după ceafă sa te trezești la realitate.

    5

    • #44

      Ce sa zic, copiii aia tot vor ramane fara parinti la un moment dat, asta e ordinea biologica. Darmite daca unui parinte i se sinucide copilul ? De ce doar ‘daca ai copii’?

      0

  14. #45

    In caz de boli extrem de dureroase in stadiu terminal, sau cand ai ramas leguma forever si tot ce poti face este sa clipești, da !
    Pentru depresie, nu cred ca mai ai nevoie de aprobarea nimănui…..

    8

  15. #46

    Doar dupa ce iese la pensie!

    37

  16. #48

    Nu cunosc discutia respectiva si probabil ca multe din comentariile de aici or sa fie similare. Sinuciderea asistata in caz de boala grava sau pur si simplu? Raspunsul schimba categoric datele problemei. Depresia? Greu de zis, cred ca fiecare a avut episoade mai nasoale si 99% ne-am gandit cel putin o data la asta.

    Personal, m-am gandit, am ajuns la concluzia ca nu sunt atat de curajos si nici atat de egoist sa nu ma gandesc la maica-mea si cei din jur cat ar suferi daca as face gestul asta (presupunand ca as fi in stare, curajul nu il am cum spuneam mai sus).

    Cred ca fiecare raspunde diferit in situatii nasoale, eu personal m-am trezit intr-o zi si mi-am zis “m-am saturat sa tot stau jos sau sa ma indrept incolo, am dat cu fundul de pamant, mai jos nu se poate deci singura directie e in sus”. Ca sa fie treaba clara, nu am fost niciodata un optimist. Problema e sa te uiti in directia potrivita. Stim toti teoria gen “fericirea e o alegere” si alte floricele, dar practica ne… omoara.

    Cred ca e important ca lumea sa constientizeze ca e ok si normal sa avem perioade si perioade, gen “bucurosi le-om duce toate/de e pace, de-i razboi”. Nici intoxicarea falsa a social media cu bunastare inexistenta nu ajuta.

    Nu as fi crezut niciodata acum sa zicem acum 10-15 ani ca o sa zic ca fix greutatile si problemele fac viata mai interesanta si ca asta e de fapt partea interesanta, sa ramai ok si multumit daca nu fericit in ciuda lor.

    11

    • #49

      Faci confuzie intre “deprimat” si “depresiv”. Iceberg, Rosenberg, amandoi sunt evrei, nu?

      0

  17. #50

    Da. Este dreptul lui. In plus, cine poate sa verifice sa nu te bagi in cada cu o lama in mana?

    5

  18. #51

    Da, cu amendamentul că înainte trebuie să doneze averea bisericii.

    9

  19. #52

    eutanasie – da
    sinucidere – nu. oferire de ajutor

    Acum nu stiu cum e, dar daca vrei sa te sinucizi te sinucizi si fara sa ai explicit dreptul

    7

    • #53

      Mie mi se pare invers. La eutanasie societatea o să scoată la concurs un post de criminal legal. Nu mi se pare ok. Dacă chiar vrea să se sinucidă dă-i posibilitatea s-o facă în liniște și cu cât mai puține urmări pentru ceilalți, dar s-o facă singur.

      0

    • #54

      @Balaurul: nu detin adevarul absolut. poate e cum zici tu.
      Ce stiu e ca eu am fost in depresie, nu mai vedeam nici un viitor sau ceva pentru care sa traiesc.
      Dupa ce am reusit sa trec peste depresie, la orice experienta pe care o am (urcat la un varf de munte, la iubit cu o o femeie frumoasa, la vestea ca sunt doua linii pe test) m-am gandit cate puteam sa pierd daca ma sinucideam doar pentru ca mi se PAREA ca nu mai e nicio sansa. Nu are rost sa ne grabim spre moarte, ea vine oricum.

      3

    • #55

      Eutanasie reala nu prea gasesti. Doar sinucidere asistata. La asta, pentru a evita complicatiile legale, butonul il apesti tu. Imi pare in continuare o metoda eleganta pentru a iesi din viata. Doar ca e destul de scump. www.dignitas.ch/?lang=en

      0

  20. #56

    La fel ca orice altceva in viata asta scurta si imputita ca parul din poponet, in momentul in care am hotarat ca nu vreau sa traiesc singur pe lume si am partener/a, copii etc., imi asum si responsabilitatea de a face ce e mai bine pentru ei. Romanii au fost niste tipi super destepti care au decretat pe la anul 500 ca in orice decizie primeaza interesul superior al copilului.
    Si atunci, nu prea merge sa ma sinucid doar ca am eu chef, dupa cum nici nu ma duc cu barca pe Dunare 5 ani ca sa ma regasesc spiritual; trebuie sa muncesc sa se duca aia la scoala, sa aiba o casa si ceva nesanatos de mancare.
    Sa zicem ca sunt in faza terminala, scenariu la care ma gandesc foarte serios de cand un bun amic de-al meu s-a trezit in aceasta situatie. Am dureri, nu exista tratament decat pentru prelungirea firului de ata etc. In primul rand, nu vand tot ce am ca sa ma operez la un mare si minunat spital si sa mai traiesc doi ani peste cel ce mi s-a dat. Ca Buratino are nevoie de casa si peste 10 ani. Dar nici nu imi iau gatul daca mai pot sa muncesc inca un an, si mai pot sa petrec ceva timp cu familia.
    Altfel, daca esti trubadur singur pe lume, nu datorezi shit societatii, nu trebuie sa justifici nimic nimannui si poti sa faci ce vrea muschiul tau cu viata ta

    53

    • #57

      cred ca atunci cand esti in ele, nu mai gandesti asa si faci orice ca sa mai traiesti oricat sau sa scapi prin sinucidere.
      ce spui tu e varianta frumoasa. in realitate, nu toti oamenii sunt parinti buni, lipsiti de egoism, cu toate tiglele pe casa.

      stiu ca a fost un articol aici scris de vaca parca legat de sinuciderea asistata si ce implica asta intr-o clinica oarecum specializata. nici acolo parca nu era roz, dozele erau aceleasi si la unii dura mai mult sa moara decat standardul.
      oricum, ce crede societatea pe subiectul asta este fix nimic. si religia la fel!

      0

  21. #58

    Nu e o idee buna să îl împiedici pentru ca:

    Ii pui piedică, cade, își rupe gatu’, moare!

    I-ai luat și ultimul moment de plăcere din viață.

    5

  22. #59

    Din moment ce oricine o poate face fără a se teme de consecințe colaterale, cred că dreptul la sinucidere e asigurat ad-hoc. Bineînțeles că, după aia, ‘societatea’ poate să verifice ce vrea mușchiul ei și, eventual, să ia măsuri legale. Asta legat de sinuciderea obișnuită, de zi cu zi.
    Cum n-am acces la canalul de Telegram, bănui că întrebarea se referă mai degrabă la dreptul la sinucidere asistată. Și aici răspunsul e da, omul are dreptul la sinucidere asistată când vrea mușchiul său. Cu argumentul că, din moment ce e sigur de moartea iminentă, aia nu mai e chiar sinucidere. E ‘grăbirea lucrării Domnului’.

    7

  23. #60

    Bancul de mai jos e luat de pe un site oarecare, il stiam de mai mult timp dar l-am Google-it ca sa nu il reproduc din aduceri aminte

    vreausamorsisarenasc.wordpress.com/2012/10/29/bancuri-cu-sinucigasi/

    Un om mai maruntel sta trist intr-o crasma, cu o bere in fata. Intra un barbat zdravan. Il bate pe cel micut pe umar si-i bea berea. Micutul incepe sa planga… Fericit, zdrahonul striga la el, privindu-l cu mila:
    – Hei, ce te smiorcai asa… pentru o bere?
    – Ei, nu numai pentru asta. Uite… azi-dimineata m-a parasit nevasta, mi-a golit contul la banca… mi-a lasat casa goala! Pe urma m-au si concediat! Nu am mai vrut sa traiesc…m-am asezat pe sina de cale ferata si trenul trece pe langa mine! Am vrut sa ma spanzur si s-a rupt franghia! Am vrut sa ma impusc dar s-a blocat revolverul! Si acum, imi cumpar o bere din ultimii bani, torn otrava in ea… si vii tu si mi-o bei !…

    34

  24. #61

    Pana mea ! Nici să mor când vreau eu nu am voie !

    49

  25. Cred ca intrebarea de fapt e despre sinuciderea ASISTATA, nu? Ca discutia despre drept in general ar fi hilara 🙂

    Cat despre aia cu societatea, teoretic are obligatia, nu dreptul, de a te verifica. La fel cum te verifica sa ai nevoie de algocalmin, ca sa nu il iei tu după ureche.

    5

  26. #64

    Da.

    Oricum, nicio persoana care ajunge in acel punct nu va sta sa reflecteze daca are dreptul sau nu si, daca va fi impiedicata sa o faca, pana la urma, tot va reusi.

    4

  27. #65

    Omul are dreptul sa se arunce in cap cand vrea el.

    Downside ul sinuciderii este ca durerea nu dispare ci se imparte intre cei ramasi.

    9

  28. #66

    nu, normal ca nu. your body your rules. bineinteles inainte de asta ar trebui sa ai acces la medici de specialitate sa nu blufezi degeaba.
    oricum eu cred ca 99% din cazurile anti-suicid de fapt e frica oamenilor de a o face, frica ce iese la suprafata si din instinctul de autoconservare nu lasa nici pe altul in pace, altfel uitati-va la muschiuletz ala de la americani care e acum in proces pentru pedeapsa capitala, majoritar oamenii il vor mort, amuzant cum instincul de conservare decide pentru noi.

    0

  29. #67

    Este un subiect destul de delicat. Nu stiu ce sa spun. Depresia este intr adevar o boala si e nevoie de tratament, multa grija si atenție si timp. Ma gandesc doar ca oamenii care nu sufera de vreo boala fizica (dureri, incapacitati de tot felul) au mintea mult prea incetosata sa mai poata realiza ca exista viata si frumos si dupa depresie, ca depresia va avea un sfarsit, ca vor simti din nou bucuria unei noi zile si a iubirii celor dragi. Dar sa ajunga acolo e nevoie de mult suport exterior, iar cine nu il are, evident ca isi doreste sa moara, pt ca acea lume neagra e lumea lui. Voiam sa spun ca cine e in depresie si vrea sa moara, nu cred ca e el insusi cu adevarat, de aceea e de sperat ca se va vindeca si va iubi iar viata. Cat despre alte cazuri..nu stiu, e complicat. Poate oamenii care isi pierd persoana iubita ar vrea sa moara, sau cei care isi pierd copiii, sunt cazuri considerate mai lucide, mai “rationale” alegerile lor. Am avut un coleg de munca, aveam vreo 20 si ceva atunci, care s a sinucis. Nu stiu oficial daca suferea de ceva, era unic la parinti, avea iubita. Noi il vedeam normal si plin de viata. Am înțeles ca avea probleme cu niste camatari..inca mi e greu sa ma gandesc la el, la ce a facut si la ce a simtit. Nu am o concluzie..

    5

  30. Una e sinuciderea, alta e sinuciderea asistată.
    De crăpat, poate crăpa oricine atâta timp cât sunt copaci solizi sau capete de pod pe marginea drumului. Dai cu grijă și viteză. Oprirea bruscă face restul. Ai dreptul să faci asta? Da, dacă stâlpul sau capul de pod e plătit cu taxe și impozite de la tine.
    O seringă cu figuri care te adoarme și treci elegant în lumea drepților … e discutabilă. Tre s o meriți.

    8

    • #69

      Asa filosofic poti sa intrebi si daca “merita” ca unul care ameninta ca sare de pe bloc sa fie consiliat X ore si sa se deplaseze o gramada de oameni pentru el. Sau unul care supravietuieste dupa ce s-a aruncat sub metrou, ar trebui pus sa plateasca pentru intarzieri si pagube?
      Asa prefer ca aia care vor sa se arunce sub metrou sa aiba dreptul al siringa, ca sa nu intarzii la munca, sa nu imi murdaresc tricoul de creierii lor, etc.

      3

    • Depresia e o boală care se vindecă. Nu e nevoie de eutanasie pentru așa ceva. Cancerul în fază terminală însă, e. Dacă ti ai facut testamentul și așa mai departe iar durerile sunt o chestie acoperită cu morfină, sinuciderea ar trebui să fie opțională.
      Dar dacă tu suferi după Mantelisa și vrei să treci la Manitou, e o tâmpenie. Pentru asta există tratament, există voință și există una mai valabilă ca Mantelisa. Întotdeauna.

      2

    • #71

      Pai da, dar intial ai zis ca omul are dreptul sa dea cu viteza in capul de pod. Problema e ca daca alege asta risca totusi sa ricoseze intr-un nevinovat sau poate alege sa se arunce in fata metroului fix cand am eu intalnirea aia importanta la birou.
      Si atunci, daca zici ca are dreptul sa se sinucida, atunci de ce sa nu il lasam sa o faca cu siringa mai bine, ca sa nu ne mai inoportuneze si pe noi restul din jur cu DIY incercari de suicid. Zic asta mai ales ca parca citisem pe undeva ca incercarile esuate de sinucid sunt cu ordine de marimie (ca numar) mai mari decat alea reusite. Deci fie daca esueaza il pui sa plateasca daune pentru deranj (caz in care ai zice ca nu avea dreptul sa incerce), fie nu il pui, dar atunci mai bine il ajuti ca sa nu faca probleme altora cu neindemanarea lui.

      0

  31. #72

    Ce taxe ar mai scoate guvernul nostru pe asa ceva, intru slava bugetarilor, daca ar perminte very happy Daniel.

    3

  32. ASta cu “dreptul la sinucidere” e funny. Excluzand sinuciderea asistata, prin medicamente, etc.
    Daca imi pun snur la gat si ma sinucid ilegal, ce? :))

    4

    • #74

      Dacă te sinucizi ilegal vine poliția și îți întocmește dosar penal pentru ucidere din culpă. :))

      5

    • #75

      +100 Ion T. – exact asta voiam sa scriu si eu.

      0

  33. #76

    Vai ce rau imi pare ca am ratat. N-am net, tre sa stau ca flamingo intr-un picior, cu un brat in aer ca sa prin semnal.

    Cine a fost egspertul?

    0

  34. #78

    Nu stiu daca intrebarea e formulata oarecum gresit, sau chiar asta se pune in discutie, dar…stati putin.
    Chiar dezbatem daca are omul dreptul de a se sinucide cand vrea sau nu? Dreptul? Pai…se pune sub semnul intrebarii treaba asta? Normal ca il are, e viata lui, corpul lui, sufletul lui, etc etc etc, sinuciderea nu are treaba decat cu persoana lui, pe care el este (sau ar trebui sa fie) stapan.
    Bine, unul care vrea sa se sinucida trebuie ajutat. Poate nu vrea cu adevarat, poate doar i se pare ca vrea (de obicei in stari psihologice din alea extreme se intampla exact asa), poate e bolnav (depresia e muuult mai periculoasa si mai perfida decat isi inchipuie majoritatea), pot fi jdemii de motive, si da, cred ca ar trebui facut cam tot ce se poate pentru a vedea daca se poate schimba decizia omului ala. Bineinteles, descriu aici un scenariu ideal, pentru ca ar trebui ca cei din jur sa isi dea seama, sa se alerteze, sa inceapa sa ia masuri, etc, ceea ce e cam utopic avand in vedere ca ideea generala despre depresie este “ei da, ia sa iesi putin din casa si sa futi ceva sa vezi cum trece” si ca pe marea majoritate o doare-n pula. Dar si ideea prezentata in articol este teoretica, asa ca imi permit sa presar putina utopie.
    Dar, daca toate solutiile astea se aplica, si esueaza, atunci da, daca intrebarea se pune referitor la “dreptul” de a se sinucide, atunci da, dreptul bineinteles ca il are. E corpul lui, e viata lui, e sufletul lui, si, de maxima importanta – suferinta (psihologica sau cum o fi) pe care probabil vrea sa o curme prin sinucidere e tot a lui, cine se crede societatea/familia/prietenii/oricine altcineva ca sa ii spuna “nu coaie, ne doare-n pula ca tu vrei s-o termini, stai aici si chinuie-te in continuare, ca asa vrem noi”.
    Consider ca omul are DREPTUL sa fie ajutat, daaar in primul si in primul rand si cu atat mai important, cei din jurul lui, societatea/familia/prietenii/colegii, inainte de a pune in discutie, cu nesimtire, dreptul lui asupra propriei sale vieti, au OBLIGATIA de a-l ajuta. La decizia de sinucidere nu se ajunge de pe o zi pe alta, de cele mai multe ori dureaza ani, si daca omul ala a ajuns acolo, asta cam inseamna ca pe societate/familie/prieteni/colegi i-a durut in pula de el in tot timpul ala cand el se ofilea incet dar sigur pe interior, dar numai acum cand i s-a umplut paharul si a hotarat ca nu mai poate, abia acum s-au trezit si ei si pun sub semnul intrebarii faptul daca are dreptul sa nu mai poata. Da cum plm va permiteti? Da pana acuma unde plm ati fost?
    Societatea/familia/prietenii/colegii au obligatia morala de a ajuta. De a depista si de a ajuta. Nu ati facut-o? Bun, ati fost momai si nu v-ati dat seama, sau ati fost javre si nu v-a interesat, puteti s-o faceti si de acum incolo (daca nu e prea tarziu), dar sa ajutati, nu sa va ganditi daca acordati sau nu drepturi. Mars, nu veniti acuma sa decideti voi daca are dreptul sau nu.
    Are dreptul sa fie ajutat. In primul rand. Nu a fost ajutat, pentru ca, plm, in societatea asta traim si cu astia defilam, asta e. In cazul ala, normal ca are dreptul sa moara. Nici nu se pune discutia.

    10

    • #79

      ii apreciez foarte mult pe cei care impun obligatii!
      ca specialii emana doar drepturi care creeaza altora obligatii.

      0

  35. #80

    Cumva subiectul asta nu stiu daca poate fi dezbatut concret si obiectiv de catre persoane care n-au fost collateral damage intr-o situatie de genul. E usor sa filosofezi pe subiect fara sa intelegi realitatea cruda a gestului si tot ce implica totalitatea lui.

    @Cetin, personal n-as folosi “fun” pentru a descrie o astfel de dezbatere. Cel putin nu daca discuti la modul serios subiectul.

    5

  36. #81

    “Așa că voi ce spuneți, are omul dreptul de a se sinucide când vrea mușchiul său sau nu?”
    Da. Dar sa nu ia si pe altii cu el.

    4

  37. #82

    Si daca nu le permitem, ii pedepsim post mortem? Le scriem pe piatra ca nu si-au platit datoria cu camata cu tot…

    10

  38. #84

    Sinuciderea este proba suprema a libertatii umane(Weininger). Fiecare ar trebui sa decida pt el. In primul rand traiesti pt tine, nu pt altii. Biserica si-a bagat coada, probabil ca daca nu o faceau ramaneau fara mult prea multi sclavi/iobagi/amarati ce traiau mai rau ca animalele. 🙂 Tot o dati cu depresia si discutiile mereu aluneca spre depresie… e mai complicat de atat, se sinuucid si oameni ce nu sunt depresivi sau cu boli terminale. Google Durkheim, a facut poate cel mai amplu studiu despre sinucidere. PS: e mai mult despre societate decat despre depresie.

    5

  39. #85

    Radio Erevan raspunde: Nu, nu ar trebui impiedicati sa se ucida. Totusi, singura metoda permisa ar trebui sa fie innecarea prin saritura intr-un curs de apa de o adincime de minim 5 metri, iar sinucigasul/sinucigasa sa fie legat/legata de 2 auristi, 3 pesedisti, 2 antivaxeri, 3 suedej, si nu in ultimul rind 3 unguri. Merge?

    5

    • #86

      Nu, trebuie sa mai adaugam la banc:
      “Si 3 unguri si .. o blonda”
      Si toti ar intreba: de ce o blonda ?
      Vedeti ? La nimeni nu-i pasa de unguri, antivaxeri, pesedisti, toti se mira de blonda !

      3

    • #87

      esantionul este bine ales, dar mi-ar fi placut sa fie mai mare.

      1

    • #88

      Nu. Esantionul nu este reprezentativ – lipsesc cei de la USR,PNL si vaccinisti fanatici. Si citu. Si au zis cei de la radio Yerevan ca nu au fost ei, nu-i intereseaza politica. www.yerevanfm.am/

      0

  40. #89

    Da.
    La limita, orice persoană ar trebui sa aibă dreptul de a se sinucide, de a face un avort sau de a face orice altceva ce priveste propria persona chiar dacă asta ar fi in contradictie cu morala altor persoare sau prieteni inchipuiti ai acestora precum draci sau dumnezei.
    Poate ca dreptul (la avort sau sinucidere sau fu…), n-ar fi bine sa fie universal, dar restricțiile ar trebui sa fie excepia si nu regula. Daca o persoana are capacitatea de discernământ si de a înțelege ce e aia sinucidere si totusi vrea sa se sinucidă, de ce ar trebui sa-i interzic eu sau tu să facă ce vrea…
    Nu cumva ar trebui intrerzis si “do not resuscitate”? Adică de ce sa lasi omul sa moara când poti sa-l mai chinui un pic. ( Hint: fizic/ clinic sanatos nu înseamnă ca nu te chinui!)
    Sau poate ar trebui să-i tinem cadavrul 4 ani la închisoare…

    6

  41. #90

    Tentativa esuata de suicid ar trebui pedepsita cu moartea.

    10

  42. #91

    Răspunsul meu este DA!
    Celor care nu sunt de acord cu asta, le voi spune atât: “My body, my choice”.
    Vă sună cunoscut?

    3

    • #92

      Am vrut să modific, să fie mai clar. DA-ul este în privința dreptului de a se putea sinucide. Bineînțeles, rste vb de sinuciderea asistată, că de cealaltă metodă nu are rost întrebarea.

      0

  43. #93

    La cati negrotei bagam in tara din fundul indiei, pare ca nu e impiedicata aceasta comorbiditate.

    6

  44. #94

    Cu toata dragostea, asta cu dreptul la sinucidere mi se pare fix dar fix ca aia cu avortul doar ca in oglinda: pun pariu c-aceiasi care zic ca vai ca din secunda in care spermatozoidul a fecundat ovulul, gata aia e o fiinta umana, si dreptul la viata, sunt aceiasi care zic pai da de ce sa nu-l lasam pe cetatean sa faca ce vrea cu viata lui, chiar sa-si puna capat, ci hai sa-l obligam sa mai traiasca, chiar impotriva vointei lui.

    7

  45. Bro, ca unul care cochetează cu trecutul forțat în arhivă (la nivel de fantezie), am mari rezerve în a enunța un drept bazat doar pe considerente de durere fizică.

  46. #96

    O întrebare pe care si-a pus-o fiecare rus.

    3

  47. #97

    Răspuns fără echivoc: DA! Ai dreptul sa te sinucizi când și cum vrei; cu motiv sau fără… Dar fără sa iei cu tine și pe altii. Sinuciderea e un act individual de voință.

    Dacă nici măcar pe viață mea nu mai sunt stăpân atunci societatea e bolnava rău de tot. Unde e atunci liberul arbitru? Dacă eu decid la un moment dat ca trebuie sa mor (singur, fără sa iau cu mine și alți oameni) e pur și simplu treaba mea. Sigur, societatea poate încerca sa mă salveze, dar asta numai DUPA tentativa. În nici un caz nu are voie sa mă împiedice sa fac ce vreau cu mine însumi, cata vreme nu fac rău nimănui.

    Atat! (dacă tot nu m-a întrebat nimeni dacă am chef sa mă nasc, de ce ar fi treaba cuiva sa îmi controleze finalul?)

    3

  48. #98

    „Așa că voi ce spuneți, are omul dreptul de a se sinucide când vrea mușchiul său sau nu?”

    Am fost, am văzut la ATI (sau „reanimare”) înainte să înceapă prăpădul Covidu-ului, chiar la câteva săptămâni distanță de închiderea decisă de Velea, Orban și cei din consiliul acela super-secret.
    Am fost și în sălile unde erau internați cei cu boli serioase dar făceau, încercau la tratament.
    Am ajuns până și la morgă, am văzut câteva cadavre, pe mesele metalice acelea cu roți, îmbrăcate în costum & aranjate pentru înmormântare, când urmau să vină rude sau membri ai familiei lor.

    Am simțit, am mirosit, am văzut și am gustat moartea.
    Prietenul invizibil al multora nu era pe nicăieri, nici la morgă, nici la ATI, nici în sălile acelea cu tratamente… nici măcar în lacrimile unei doamne care plângea și se chinuia să vorbească interlocutorului, la telefon, ceva despre durata limitată de viață, al altcuiva pe care cunoștea.
    Am simțit, mirosit, văzut și gustat moartea.

    Pe urmă, Covid.
    Toate ieșirile acelora care voiau să plece din spital, din izolare. A fost până și o știre cu un cetățean care plecase în pijamale, cu masca și țeava de oxigen, legate de față, numai ca asistentele și paznicii să vină să-l ia, că era pericol public.
    Vecini, cunoscuți, infectați în pandemie, unii murind, alții rămănând cu sechele și tratament din acela cu alte injecții și inhalare de oxigen fiindcă le-a afectat nu numai plămânii dar și alte comorbidități.
    Pe stradă, auzind afirmații gen „Dacă mor de Covid, asta e” sau „Nu mă interesează dacă mor” și altele asemănătoare. Unele pe cauză de percepție cu realitatea în privința virusului, alții din cauza stării materiale care nu puteau să iasă/avanseze pe căi a mobilității sociale, restul fataliști pentru care viața a devenit un chin (nu contează cum).

    Răspunsul meu: da.
    Nu numai cei cu boli terminale.
    Nu cu interogatoriu prin comisii și aprobări prin medici de familie, psihologi, medici de mai știu eu care.
    Direct, amenajat, injecție și pastile și alte metode. Civilizat.

    14

  49. #99

    Da.

    2

  50. #100

    „Așa că voi ce spuneți, are omul dreptul de a se sinucide când vrea mușchiul său sau nu?”

    Sper că am dreptul să aberez atâta timp cât folosesc construcția „părerea mea subiectivă, dragi cititori, este”.

    Că tot remarcase gagiul ăla cu figură de ucrainean, pe mine mă calcă toate mașinile, dar nici nu știu să mă dau la o parte din calea lor. Cred că mi se trage de la faptul că instinctul de conservare joacă feste la mine. De ce ar trebui să trăiesc? Nu mă văd o persoană remarcabilă sau cu o viață luxoasă care să compenseze lipsa unor calități extraordinare. Viața fără acestea două condiții sine qua non este, în limbaj de lemn, searbădă și plictisitoare. Am o groază de frustrări adunate pe parcursul anilor, una dintre ele fiind că, romantic, voiau să fie cu mine tipi de ăștia care sunt fie unfit, fie loseri, iar asta mă făcea să mă întreb dacă era ceva în neregulă cu mine încât bunăciunea aceea mă refuza. Nu am cine știe ce bucurii pentru care să trăiesc, oamenii nu mă înțeleg, de asta am învățat că sinceritatea este de lăudat doar dacă ești vreo ființă de aceea cu opinii necontroversate și viață de vis. Nici cu sănătatea nu stau prea bine, tușesc ca un marinar, deși nu beau apă rece și nici nu fumez. Să nu fie de la Covid. Mai bine mergeam la vreun festival de ăla cu junkies ori spărgeam în mine vodka, muream fericită și cu niște experiențe demne de colecția „Amintiri cu refugiați ucraineni”. Să mori de plictiseală și furie duce tot pe acolo, doar că este încet și dureros.

    De aceea nu pricep cum de oamenii urâți, bolnavi și săraci nu își fac fantezii cu sfârșitul lor, s-au născut cu niște handicapuri, cum de își mai duc zilele?

    Suntem prea mulți pe planeta asta, moartea nu este o tragedie, ci doar finalul uneia numită viață.

    Cel mai mult mă scoate din pepeni mama când îi spun că, atâta timp cât moartea mea-i una rapidă și fără traume (viol, bătaie soră cu moartea, dar fără să mă trimită în vacanță în tărâmul lui Hades), rămân veșnic recunoscătoare pentru deces. Iar mama este genul de om care își pune „n” diagnostice mentale, deși nu a deschis în viața ei un manual de Psihologie și trebuie să îi explic că, atunci sunt supărată, nu am chef să vorbesc cu ea și că nu îi spun lucruri nu pentru că îmi pasă de sentimentele ei, ci pentru că nu mă înțelege.

    Acum câțiva ani, am scris „I am waiting for the true love that is going to kill me, so I will not have to kill myself.”.

    Singura instanță în care nu sunt de acord cu sinuciderea este când ai copil mic care depinde total de tine. Cum ai spus, tu și Luna ați renunțat la sporturi extreme până vă cresc copiii ca să fie pe picioarele lor. În rest, n-ai nicio obligație să trăiești pentru altul, este corpul tău, nu are drept Buhnici de viață și de moarte asupra lui ca să îți spună ce să faci cu el, chiar dacă ești femeie.

    4

    • #101

      @ Masochista, hai ca e 5 dimineața si legan un bebe pe picioare, pot sta la aberat. Dar de ce simti nevoia ca viata ta sa fie remarcabila? Nu putem toti inventa apa calda sau vreun tratament miracol? De ce nu te poti bucura de viata in simplitatea si autenticitatea ei? Sunt atatea de vazut si de iubit pe lume. Plus ca viata ta e oarecum la inceput inca.. as sta sa citesc un miliard de carti fara sa fac altceva, sa vad un miliard de filme, sa ma iubesc cu sotul, sa beau tot atatea cafele, sa ma joc cu animalutele mele continuu si bineînțeles sa ma hrănesc din seva minunatilor mei copii (dar la tine nu e cazul, ca nu iti dorești). Si astea sunt lucruri firesti si oarecum egoiste. Dar sunt 1000 locuri unde ai gasi oameni sau animale care ar avea nevoie de ajutorul tau, daca ai vrea sa te dedici unui scop nobil sau sa faci voluntariat. Exista o asociatie unde voluntarii se duc in spitale si ofera dragoste si afecțiune copiilor care au boli incurabile sau sunt in stadii terminale si sunt parasiti de părinți. Ai fi totul pt un astfel de bebe..si multe alte situații unde poti conta. Dar nu putem fi toti maica Tereza, e suficient sa fim si sa nu facem rau, pe cat posibil nimanui. Nefiind parinte cred ca e imposibil sa imaginezi ca practic, odata cu viata ta, ai lua o si pe cea a parintilor tai, dar asta e alta discutie deja si aceasta latura nu te pasionează oricum.

      1

    • #102

      @Andreea, nu e moment mai bun de stat la aberat ca ala de la 5 dimineata cu un bebe de leganat pe picioare 🙂 Mi-ai adus inapoi niste amintiri asa frumoase, cine stie cate comentarii oi fi lasat pe aici pe la ore din astea mici cu unul din diavoli pe perna aia pe care o balanganeam pe picioare. Faci un serviciu public Cetin, sa stii tu de la noi, tre sa iti dea astia ceva subventii de la stat. Are dreptate Andreea, Masochisto, viata nu trebuie sa fie ca in filme, alea sunt fantezii si filme. Viata aia misto pe care ti-o amintesti inainte sa te intalnesti cu proprietaru sau cu neantul e aia plictisitoare, aia banala si uneventful. Bunicii mei au trait in aproape 90 de ani cat pentru 10 vieti, vreo doua razboaie, niste comunism cu palpitatii si amenintari, impuscaturi si lupi si fugareala. La sfarsit de film la povesti nu zilele alea nebunesti le faceau ochii sa straluceasca ci banalitatile vietii lor din pauzele de filme hollywoodiene. Sa mori de plictiseala, doamne ce huzur…zilele astea ii inteleg atat de bine cand ziceau da-ne doamne zile plictisitoare. Ma uit la baieti si nu stiu in ce lume ii las si imi doresc pentru ei zile plictisitoare, o viata banala, bucurii banale, la dracu cu remarcabilul. Nu mai stiu cati ani ai zis tu ca ai, nici nu mai conteaza, age is just a number, just? Viata aia adevarata, aia se petrece in timp ce tu visezi la viata ideala, aia din fantezii doar ca nu realizezi asta decat prea tarziu. Poate ca am fost un pic norocoasa sa inteleg ce inseamna sa pierzi tot prea devreme, ce inseamna sa tii cu dintii de viata aia plictisitoare si ea sa te scuipe in fata. Am citit o data demult in alta viata ultima fraza scrisa intr-un caiet de o mama care se lupta cu un cacat de boala, isi scria acolo simptomele si evolutia pentru un escroc care vindea leacuri naturiste. Ultimul rand era: Azi ma simt mai bine, doamne ajuta. Nu pierdea nimic remarcabil, pierdea doar o viata banala, plictsitoare, dar in jurul ei altii pierdeau pamantul de sub picioare. Intr-o zi pe la 12 ani am ales un cutit din bucatarie. Era un cutit cu maner de lemn, maro inchis, era cutitul cu care am decis ca o sa imi tai venele daca ea nu ar mai fi fost. Statea acolo in sertar si ma astepta. Nu a fost nici prima nici ultima promisiune nedusa la bun sfarsit dintr-o viata cu adevarat neremarcabila pana acum, era sa zic doamne ajuta sa fie asa si mai departe dar deja stiu ca doamne ajuta nu ajuta de fapt la nimic. Ce vorbe in vant aruncam noi pe aici, stii cum e, ca aia cu parul la femei, alea de au parul cret, vor par drept, alea cu parul drept vor par cret :)) Am invatat macar ceva in 40j de ani si un pic? Nu stiu…macar un lucru: momentele alea remarcabile sunt alea banale, niste prietene cu care razi si canti afon, o dimineata in care legeni un diavol care nu vrea sa adoarma in timp ce te certi cu necunoscuti pe blogul lui Arhi, o cafea bauta la cort. Pace. Am trolat oamenii pe postarea astea din putin instinct de conservare, anii astia au adus atatea pietroaie uitate inapoi, am dus la cimitir oameni care nu aveau ce cauta acolo si aveau treaba cu leganat copii, am resetat atatea prioritati ca mi s-a scurtcircuitat creierul, scuze Mads, ai dreptate in tot ce spui, I was just being an asshole mai devreme incercand sa evit subiectul. Viata asta scurta si plina de cacat ca scara de la cotetu gainilor cum zice proverbul, e una doar. This is all you get. Masochisto, nu mai visa despre viata si cum ar trebui sa fie si traieste-o. E posibil sa te surprinda daca nu ii mai setezi asteptari si standarde. Bai si-am zis ca nu mai comentez post Feteasca.

      0

    • #103

      @Cristina, mulțumesc pt ganduri de bine. Eu ii tot legan si sper sa nu o mai fac, dar pt ca mi ai zis ca iti e dor, o sa las lipsa somnului si o sa savurez altfel linistea asta de la 5 dimineața, cu pasarele cantand la racoarea copacului din geam si la un inger liniștit si senin pe picioare.
      Revenind la tema, m am trezit si eu un pic la realitatea de cand cu razboiul. Savurez orice moment cand ma plimb cu masina si ascult tare muzica, cant si dansez. Ma simt atat de libera, cand stau sa împing in curte un carucior de copil si ma uit la cerul asta inalt si senin..unde e inca soare, pasari..si nu aud sirenele ca urmeaza o bomba sau atacuri ale altor avioane/rachete sau ce o fi in iadul de langa noi. Incerc sa las “așteptările” mele, pt ca mereu am fost nemultumita, nu am stiut niciodata sa traiesc clipa, mereu voiam altceva, citisem si eu prea multe carti. Gasesc minunata aceasta pace si aceasta normalitate, cu copiii si animalele pe langa noi, cu joaca, cu cafele in curte, cu parinti si frati aproape. Ma apuca uneori teama, ne e greu cu ratele si cheltuielile, dar suntem sanatosi si fericiti. A zis frumos Cristina, ador zilele plictisitoare. E adevărat, ca nu am trait drame cum a descris ea, nu am pierdut pe nimeni atat de drag, sotul meu si a pierdut tatal recent si e incredibil de greu. Oricum, poti filozofa la nesfarsit impreuna cu cineva ul tau, va puteti plimba in lumea larga, trai intr un cort in africa, grecia sau un sat din apuseni. Esti libera sa faci orice in aceasta viata (cat sa nu afecteze pe altii), cred ca e o mare risipa sa dai cu piciorul doar pt ca nu ai făcut nimic notabil pana acum. Hai ca am lungit o si aberez ca o aiurita.
      Imbratisari, Cristina, sper sa fii mai bine cu fiecare zi.
      @Multumim, Cetin, a zis bine Cristina.

      0

  51. #104

    Da, normal.

    1

  52. #105

    Categoric, un NU hotărât!
    Cristina a surprins corect esența…, dar raționamentul este o elucubrație cu Boogie Man, ‘mnezeul apropritar!
    Nu, dom’ne, aici e vorba doar de contractul social.
    Dreptul la viață nu implică și un drept de a muri, viața fiind un drept (un interes protejat), iar nu o libertate (un atribut al persoanei, care decide liber dacă are chef să și-l exercite sau nu).
    Viața unei persoane interesează statul și societatea în ansamblu!

    Unde am ajunge dacă poți să îți iei zilele când dai de greu? Nu importă că e o boala incurabilă, o depresie prelungită, a câștigat AUR sau vrei să-i mori lui nea Nelu înainte…
    Cum explicăm copiilor că nea Gică s-a spânzurat?
    Cum evităm falimentul firmelor de asigurări?
    Cum o să distingem între nosocomiale mortale luate din greșeală și cele injectate cu intenție?
    Chiar vreți să falimentăm tot în țara asta, că așa zic americanii și UE??

    2

    • #106

      Da, este un aspect la care nu m-am gandit. Tu esti o investitie. Esti o investitie a parintilor (de la nesomn la pampers si papa si cursuri de origami subacvatic), o investitie a prietenilor si nu in ultimul rand o investitie a statului. Pai tu atati ani primesti si primesti si primesti si apoi ca un Bernie Maddoff fugi cu fondurile? E sinuciderea de fapt o frauda? Un mod de fraudare a familiei si a statului?

      6

    • #107

      Greez, cum explicăm copiiilor?!
      Sau “unde ajungem dacă ne sinucidem dacă dăm de greu”.

      Ete fleoșc!
      Dacă nu știi să explici copiilor, lasă pe altul..
      În sporturi există ideea de abandon, de ce n-ar exista și în viață?!

      3

    • #108

      @Cristina
      Exact, în esență tu NU ești tu. Tu ești locul geometric, polul magnetic, nadirul latent al unor afaceri profitabile. Așa că stai dreacu’ potolit și rabdă până te omoară sistemul!
      @Andy
      Apoi, șefu, tu ai terminat deja de explicat copiilor de ce e nea Gicu ghei și are Marieta barbă?
      Că restul chiar au dilema asta?

      1

    • #109

      Punctual:
      “Unde am ajunge daca…?”
      Someone else’s problem. Deal with it..

      “Cum explicam copiilor ca..”
      Not my problem. E in manualul părintelui, pagina 2. Daca nu l-ai citit poate n-ar trebui sa fii părinte.

      “Cum evitam faliment asiguratorlor?”
      Am zis asta? Not my prob…
      Pentru asiguatori e chiar simplu: nu plătesc in caz de suicid

      “Cum distingem (accidentul de suicud)?” Platim un procuror.

      2

    • #110

      asigurarile nu despagubesc in caz de suicid, ar incuraja subiectul

    • #111

      @Cristina
      Sorry, am incercat din greu, dar nimeni nu mă amenința cu “suicidul asistat” pentru elucubrațiile scrise.
      Văd că ai mai mult succes.
      Ce zIci, sa schimb nickul in “Maricica”?

      0

  53. In afara de parlamentari da,cred că ar fi foarte bine

    0

    • #113

      Corect, pentru că parlamentarii e dă vină.

      0

  54. #114

    Am citit comentariile șj nu pot decât să spun că avem, mulți dintre noi, o relație greșită cu moartea. Nașterea unei ființe inexistente din ciorba universală ni se pare normalul, întoarcerea ei acolo trebuie amânată cu orice preț și cu orice sacrificiu.
    Părerea mea de om care a văzut moartea majorității rudelor (inclusiv organizator de înmormântări am fost – da! Cu popi de cacao), care a avut o tentativă aproape reușită și una nereușită, care are o boală nașpa dar nu se vede…sinucidere no q asked.
    Statele care se vor respecta vor face centre în care mergi și gasești contabil si avocat pentru “punerea în ordine” și psihiatru si consilier pentru ce ai nevoie să vorbesti inclusiv cum să abordezi familia – atenție! Nu să își dea ei acordul despre decizia ta. Apoi un medic îți povestește ce vei trăi până la momentul ireversibil si aia e.
    De sinucis se poate sinucide oricine. Depinde de noi cum abordăm viața și moartea.
    S-a discutat mult de depresii și boli. Eu mă întreb daca ați cunoscut vreodată o persoană nedepresivă, fără boli, super smart, pentru care lumea asta să fie pur și simplu de cacat. Cum zic unii că dacă nu iți place la corporatia X sa pleci…așa vor pamenii ăștia să vă spună paa!
    Un tip pedofil inteligent nu voia să abuzeze copii dar era atras de copii și voia să se sinucidă. De ce i se spune nu?
    Aveți religia în voi pănă in măduva oaselor și adevarul e că frica e ce vă conduce părerea despre sinucidere.
    Reiau: DA! Trebuie să fie disponibilă oricui!

    21

  55. #115

    Boss, bag sama ca vrei sa ma faci sa povestesc…
    As pune mai intii niste intrebari
    1- Societatea e indreptatita si obligata sa ajute doar bolnavii de depresie (mai mult sau mai putin cronica), sau si pe cei cu alte deranjari la mansarda care cocheteaza cu ideea sinuciderii Nu de alta , dar sint unele tulburari de personalitate care fac zile grele celor care traiesc in aceeasi casa sau pe aceeasi strada
    2- Ce facem cu cei care sint in deplinatatea facultatilor mintale dar se gasesc in situatii contrare modului in care concep sa isi traiasca viata? Exemplu: Tip sportiv, in plina cariera si chef de viata debordant sufera un accident care il lasa tetraplegic sau minte luminata si profesionist respectat isi da seama, in momentele de luciditate, ca sufera de un Alzheimer precoce galopant… Cum explici tinarului ca se poate trai si in scaunul cu rotile? (recomandare film lacrimogen Me before you) Cum consolezi o persoana inteligenta mult peste medie ca nu e o tragedie sa fie schimbat de pampers pentru urmatorii 30 de ani? (The Sea inside nu reprezinta chiar cazul asta, dar e singurul titlu care imi vine acum in minte)
    3.- Ce facem cu cei care au invatat ca e o tehnica manipulatorie care functioneaza pentru a obtine ceea ce doresc?
    “Nu faci sex cu mine, inseamna ca nu ma iubesti, ma arunc de la balcon! ”
    “Fata mea se muta cu iubitul ei, eu nu reusesc sa fac curat si sa gatesc pentru mine si sotul meu, imi vine sa-mi tai venele! Puteti sa ma internati? Si apoi as vrea sa merg la sanatoriul ala frumusel pentru o luna de zile! Da, ala unde am mai fost acum 6 luni, tare bine m-am simtit!”
    “Alo? Salvarea? Am vrut sa ma sinucid cu gazele de esapament de la masina, acum imi este rau. Da, sint in masina pe o straduta la marginea orasului, ca astept” si a inchis inainte sa spuna numele strazii… Dupa 10 minute de asteptare (in care politia si ambulanta cautau de nebuni o masina cu un potential sinucigas) suna din nou “Alo, eu va astept, pai nu veniti sa ma salvati?”

    6

    • #116

      „Tip sportiv, in plina cariera si chef de viata debordant sufera un accident care il lasa tetraplegic […] Cum explici tinarului ca se poate trai si in scaunul cu rotile? […] Cum consolezi o persoana inteligenta mult peste medie ca nu e o tragedie sa fie schimbat de pampers pentru urmatorii 30 de ani?”

      S-avem pardon, dar uneori viața chiar nu merită trăită în anumite condiții. De la om activ la legumă schimbată de scutece, să-i oferi posibilitatea de a evita câteva decade de perpetuă umilință ar fi o favoare.

      2

    • #117

      Sintem toti de acord ca viata chiar nu merita traita in anumite conditii?
      Cine stabileste care sint standardele alea?

      1

    • #118

      ala care traieste asa.

    • #119

      Cu raspunsul asta ti-ai exprimat opinia personala si mi-ai ridicat mingea la fileu.

      Cu ce aroganta ne-am baga in sufletul omului?
      Avem dreptul de a-i impune valorile noastre?

      Voi va amintiti cum s-a terminat epoca monarhiei romane (cei 7 regi ai Romei) si care a fost scinteia revoltei care a dus la instituirea republicii ca forma de guvern? Fiul regelui tiran a violat o nobila romana, pe patritia Lucretia. Aceasta avea o reputatie de sotie credincioasa, inteleapta, dedicata casei si familiei. A doua zi Lucretia a chemat tatal, sotul si un prieten de incredere , a povestit cele intimplate si a cerut sa fie razbunata, dupa care s-a ucis cu un pumnal. Nu a conceput sa traiasca cu pata dezonoarei. (Cei trei au stiut apoi sa exploateze maxim situatia, dar asta e deja un alt discurs.) Iar impactul asupra istoriei….
      Ati fi vazut-o ok pe Cleopatra ca sclava in carul de triumf al lui Octavian?
      Vrem sa vorbim despre martiriile a milioane de oameni in numele religiei? Faptul de nu renunta la crezul propriu, in ciuda represaliilor, nu era tot sinucidere curata? (Nu mi se pare că popii ar fi sfătuit lumea sa își salveze viața, dar nu e momentul sa facem polemica)
      Cine dintre voi ar fi reusit sa-i impiedice pe Van Gogh sau pe Kurt Kobain sa-si traga un glont? Pont : argumentul ca arta lor o sa fie foarte vinduta dupa un numar de ani nu ar fi avut greutate.
      Sigur, pe Hitler ati fi vrut sa il tineti in viata, ca sa il puteti scuipa intre ochi. Ghinion

      0

    • #120

      nu stiu exact ce intelegi tu din ce scriu eu, sincer sa fiu.

  56. #121

    N-am.citit toate comentariile..
    Din punct de vedere istoric si a faptelor “ieczista o iexplicatie”.. chiar daca cei in faza terminala ar pune punct mai repede.
    Aia mai tineri nu inteleg nazismul, fascismul si nici stalinismul..
    Societatea de azi este capabila sa ofere o trecere “in lumea dreptilor” pe motiv de boala. Cati ucrainieni se califica pt. o trecere rapida, fara suferinta in ochii lui Putin?

    2

  57. #122

    Vrei sa te sinucizi la metrou: du-te la capat de metrou, coboara pe linie si pune miinile sub chestiile alea acoperite cu plastic rosu!
    Rapid, eficient fara deranj prea mare!
    Stiu ptr ca eu asa as face daca as vrea sa ma duc!

    0

  58. #123

    dreptul la sinucidere nu exista pentru ca el sa fie drept trebuie sa fie cumva garantat. Dar tot ce inseamna etica si legislatie e impotriva sinuciderii sau facerii de rau.

    Deci problema e doar morala si vad ca aici pe blog sa vrea o argumentatie laica, non religioasa.

    Din punctul meu de vedere conteaza foarte mult cum se raporteaza individul la societate si cum percepe societatea individul. Daca acceptam faptul ca un individ are legaturi care nu pot fi desfacute cu societatea care il inconjoara, dreptul la sinucidere nu e al lui. doar propunerea, deoarece dincolo de interesul personal exista interesul societatii(familie, prieteni, ANAF, orice) care este lezat prin actul de sinucidere. Eu achiesez la acest punct de vedere, ca niciun om nu ar trebui sa se sinucida pentru ca golul care il lasa in lume e mai mare decat eventualul beneficiu personal.

    Intr-adevar daca esti depresiv, s-ar putea sa ai impresia ca nu te iubeste nimeni sau mai rau ca nici macar nu te uraste nimeni si lipsa ta pe aceasta planeta nu ar fi remarcata in niciun fel. oricat de fals ar fi acest sentiment e foarte greu sa-l convingi pe individ ca nu e adevarat. si atunci poate sa apara ideea asta autolitica.

    dar daca acceptam cealalta varianta ca individul nu are nici o treaba cu societatea care il incojoara si nici o obligatie fata de ea, evident ca ar trebui sa-i garantam dreptul la sinucidere. Dar asta mi se pare un punct de vedere de psihopati/sociopati/narcisisti pentru ca nimeni nu traieste fara sa influenteze existenta altora pe planeta si daca o face in bine sau in rau. Si daca o face bine de ce sa se sinucida si daca o face rau de ce sa nu plateasca pentru asta?

    in loc de concluzie, doar oamenii care nu interactioneaza cu alti oameni din motive de alegere personala si fara cauza patologica ar trebui sa aiba acest drept.

    1

  59. #124

    cand a intrat tata in faza terminala striga la mama/noi sa-i aducem un cutit sa-si taie gatul, nu venele….noroc ca s-a terminat repede, ajunsese un bot de oase imobilizate intr-un pat.

    tata a fost unul din cei mai optimisti oameni pe care i-am intalnit. ani de zile ne amuzam pe seama lui matusalem (cu ai lui o mie de ani), la vremea respectiva tata facea yoga, program de exercitii fizice acasa de 3 ori pe zi cate 20 de min, somn de pranz, mese regulate, sporturi gen patinaj, tenis, ski. daca ajungeai cu el pe plaja era circ ambulant, strangea toti copiii (de pe la cearceafurile vecine) si faceau impreuna genoflexiuni, flotari si stat in cap….. la 70 de ani.

    n-a baut excesiv niciodata, cred ca o data sau de doua ori l-am vazut usor abtiguit….a fost delicios, radeam cu mama la el de ne prapadeam, nu fuma, manca sanatos (a avut grija dej si ceasca sa nu se ingrase), s-a apucat de munca la 14 ani (ucenic intr-o fabrica) de foame si razboi si a muncit continuu pana la sfarsit.

    imi este atat de dor de el si imi lipseste ca atunci cand a murit, dupa mai bine de 20 de ani.

    deja am scame in ochi, trb sa termin.

    in romania, eu nu cred ca as putea sa pun in carca copilului meu sa ma eutanasieze….realizezi ca traind in romania sarcina aceasta va fi doar pe cheltuiala si pe psihicul urmasilor, statul nu te va sustine cu nimic, deci nu

    3

  60. #125

    Mda… toti o sa ajungem la o varsta frumoasa cand o sa vina copilul drag si o sa ne spuna, “Taticule, nici nu stii cat ma doare sufletul sa te vad cum suferi, nu mai ai nici o bucurie si colac peste pupaza cheltuiesti si o gramada de bani cu medicii astia snapani… Uite, ma ofer eu sa te ajut, am semnat toate hartiile, luni mergem la un cabinet dragut, unde o sa te ajute… o sa ma intorc singur, asta e…” 🙂 🙂 🙂

    0

  61. Au trecut multi ani de atunci si acum ma amuz gandindu-ma la vremea aia si la ce era sa fac.

    Era in 2014, prietenul ma parasise pentru una mai tanara decat mine, relatiile cu familia erau absente datorita unei copilarii nefericite, eram singura si in depresie.

    M-am dus la baie, in apartamentul inchiriat hotarata sa imi rai venele. Cand statea pregatita in fata onglinzii, a venit pisica mea, a mieunat intr-un mod diferit decat de obicei si s-a asezat in fund uitandu-se la mine.

    Si am inceput sa ma gandesc: daca ma sinucid acum, pisica asta ramane singura in casa cu mine, n-o s-o gaseasca nimeni multa vreme o sa fie nevoita sa ma manance si asta inseamna cand o sa fie gasita o sa fie omorata. Plus daca imi tai venele, o sa distrug baia proprietarilor, care or fost foarte buni cu mine, n-o sa ma poata inchiria clasa asta niciodata. Plus, cine o sa ma gaseasc o sa fie traumatizat, daca o sa fie unu din prietenii mei dragi, cum le-as putea face asa ceva.

    Apoi am petrecut vreo juma de ora, gandindu-ma unde si cand sa o fac incat sa nu traumatizez si deranjez pe nimeni, si cum sa fac sa ma asigur ca cineva va gasi pisica, sa nu moara de foame in casa.

    Intr-un final, am renuntat, ca m-am gandit ca am luat pisica aia de pe strada, am sterilizat-o si am departat-o de viata ei normala si ea nu va intelege de ce am facut ce am facut, va crede ca am abandonat-o si nu merita asta. Plus, oricine o va prelua dupa, nu o va iubi asa de mult ca mine si nu va avea grija de ea cum am eu.

    Pisica aia a murit acum o luna, si deja am doua sa o inlocuiasca. De atunci am lucrat cu un terapeut si nu m-am mai gandit la sinucidere de atunci.

    Cat despre daca ar trebui sa ii lasam pe altii sa se sinucida. Pe lumea asta singurul lucru cu adevarat al tau este corpul tau. Ar trebui sa pot sa faci ce vrei cu el. Dar ar trebui asistenta, ar trebui sa fie un ritual de pregatire, sa discuti cu un psiholog, sa intelegi gravitatea deciziei facute, sa fii indemnat sa iti iei la revedere de la prieteni, familie, etc. O luna de asa ceva, si linistea care vine din faptul ca stii ca suferinta ta se termina si ai un deadline pentru asta, trecerea prin ritualul ala este posibil sa te faca sa te razgandesti.

    Oamenii care vor sa se sinucida e ca ei nu cred ca vor terminarea vietii lor de tot, vor doar terminarea vietii pe care o duc in momentul ala. Un ritual precum cel explicat de mine, le-ar oferi niste elemente noi in viata lor, poate i-ar motiva sa incerce ceva nou, ceva ce va schimba viata lor care poate i-ar face sa se razgandeasca.

    Dar mnoh… logistica sa oferi ceva de genu este imposibila in societatea noastra.

    6

    • #127

      @Iuliana: la cât penis și vulvă-s pe planeta asta, sinuciderea „romantică” mi se pare cea mai tembelă.
      Penisul potrivit este întotdeauna la o vulvă distanță. 😉

      1

    • John, erau multe alte probleme acolo decat faptul ca am fost parasita. Aia a fost doar picatura care umpluse paharul meu de amaraciune.

      0

  62. #129

    Indiferent de fază terminală sau nu, din moment ce pot să mă duc mai după-amiază să iau un pumn de pastile și să închid ochii zâmbind, fără să știe nimeni, nu cred că are sens să militezi, în orice formă, pentru “împiedicare”.

    Ar trebui să existe servicii care să te ajute, evident, dacă decizi să cauți ajutor. Suicide line, chestii.

    Eu personal votez să aducem capsulele alea. Să murim civilizat, zic.

    3

  63. #130

    In cazuri de boli terminale… cred ca ar trebui sa poti alege asta. In cazurile de genul… m-a lasat gagica si am picat psihic cred ca ar fi mai ok tratamentul, dar in final chestiile psihologice sunt de obicei mega naspa, te indoapa cu antidepresive si aia e … dormi 16 ore pe zi.

    0

  64. #132

    astia care se expun pericolului de deces iminent prin neglijenta sau prostie vadita in forma continuata, pot fi trecuti la sinucigasi? sau, daca fac si victime colaterale, la criminali?

    0

  65. #133

    @Andreea H

    Simt ca viața mea să fie remarcabilă ca să îmi crească stima de sine. Mă uit la ceilalți în jur cu servicii la aprozar, Lidl și fabrică și mă întreb cum îți poți rupe spatele pe 2.000 și ceva de lei. Aș da într-o depresie cruntă și mi-aș lua zilele. Am nevoie de întâmplări ieșite din cotidian, să mă scutur de toată letargia unei existențe mediocre.

    Acum câțiva ani, un coleg de facultate voia doar o aventură cu mine, nu o relație.
    „O relație înseamnă lucruri complicate.”
    „Dar mi-e-mi plac lucrurile complicate.”

    La mine, a trăi autentic înseamnă să fac tot ce vreau. Cum se pare că exist în interiorul unei societăți cu reguli clar definite, pe asta o tai de pe listă cu carioca roșie. Nu vreau să trăiesc simplu, mai am nevoie de Wi-fi, apă caldă, și mâncare nesănătoasă de la Mc Donald’s. Dacă ție îți place să trăiești simplu, atunci ascultă chemarea pădurii și viețuiește printre dobitoacele neîmbânzite și care pot în fiecare clipă să îți linșeze capul. M-am plictisit și de cărți, și de filme.

    „minunatilor mei copii” (ce au făcut copiii tăi de îi numești minunați? Dacă răspunsul este că s-au născut fiind ai tăi și că îți umplu inima de dragoste, răspunsul este unul invalid pentru mine). Detest să fac voluntariat, dar să știi că nu mi se trage de la faptul că mă cred deasupra tuturor.

    Acum câțiva ani, aveam la facultate o colegă cu retard mintal pe care toți o ignorau, pe bună dreptate. M-am băgat cu ea în seamă deoarece știam mai bine decât oricine cum este să te simți un outsider fără drept la cea mai mică interacțiune umană. Nu aveam habar cum naiba să scap de ea, mă plictisea.
    „Hai, nu fi rea cu ea!”
    Asta a venit din partea unui coleg care făcea parte din tagma majoritară a ălora care stau la o oarecare distanță de fata aceea. Ce am învățat din asta? Stau prost cu nervii și să nu mă mai consider bună și înțelegătoare pentru că nu voi avea nimic de câștigat. Niciodată niciun gagiu nu m-a refuzat pentru că eram Scrooge și nu ștergeam la cur plozi și bătrâni, ci deoarece nu i-am supt pula după 3 replici de agățat expirate și pentru că am încercat să fac din el psihologul meu neplătit.

    Nu te ajută cu nimic în viață să faci voluntariat dacă nu ești politician ori altă personalitate publică în afară că, intrând în contact cu oameni mai amărâți decât tine, înveți să fii mai recunoscător că nu suferi de cancer ori că picioarele tale nu sunt amputate. Iar dacă te referi la găsitul unor persoane care se duc acolo pentru a fi un umăr pe care să plângă ceilalți, pentru mine asta nu este vreo calitate. Ți-l mai amintești pe „refugiatul” acela? Știi ce făcea cu banii munciți în IT cu sudoarea frunții? Îți imaginezi că îi dona pentru vreun ONG destinat refugiaților de război? Nu, îi dădea pe alcool, țigări și droguri. Iar pe asta am aflat-o înainte de a merge la al doilea date cu el. Atâta timp cât un tip este bunăciune și mă simt bine în compania lui (pentru asta, trebuie să fie inteligent, amuzant și cu ceva țigle lipsă la mansardă, dacă ești doar un aurolac de ăla care o ia în venă, fără nicio perspectivă de viitor, voi sta departe de tine). Până la urmă, nimeni nu este perfect și nici nu îmi pasă de face în timpul liber atâta timp cât nu ajunge la mititica. Nu sunt o persoană empatică, nu vreau să mă schimb. O dată la 3 ani, mă podidește sentimentul acela de empatie și după 10 minute, mă dor toate cele. Mi se pare groaznic să ți se scurtcircuiteze neuronii fără a fi recompensat pentru asta.

    Comentez mult și bine despre părinți, mai ales acum de când se tot zumzăie despre „amantlâcul” dintre femeie și avort. Doar că părerile mele vor leza suficiente suflete care nu pot înțelege cum de nu îmi doresc copiii, deși nici ei nu ar vrea să îi crească pe ai altora cum nici eu nu mă omor să îi iubesc pe ai mei.

    0

    • #134

      @ Masochista înțeleg si nu inteleg nimic din nevoile tale,pare ca nici tu nu stii concret ce nevoi ai. Nu militam pt a face copii sau a trai o viata cum am eu. Dadeam un exemplu ca e o lume mare si larga la care cred ca ai acces si tu. Poti trai la new york sau la tokio sau oriunde. Si nu spun ca trebuie neapărat sa traiesti pt ceilalti, sa empatizezi cu ei, spuneam ca poate ai ajunge mai usor la urmatorul nivel. E clar ca m am bagat si eu in seama si chiar nu mi fierbe oala.

      0

  66. #135

    Mhhhmmm….
    Da, e dreptul fiecaruia…si nu e. Nu stiu de ce. Nu pe motive de apartament inchiriat. Nici sinuciderea, nici eutanasia.
    O spune cineva care a atarnat intr-un salcam, cu un cablu infasurat pe gat, cablu care a cedat la nodul prins de creanga. Si care a purtat vanataile de pe gat.
    Si care s-a ridicat de jos cu 5 ssu 10 minute inainte de a-i veni copilul acasa inopinat.
    Si care nu o sa o mai faca, nu atata timp cat ii traiesc mama si copilul.
    Care nu a stiut,cat a fost copil, de ce e diferit, care a aflat, prea tarziu, ca era diferit mai degraba in bine si care spune acum pentru prima oara acest lucru.
    Daca o sa pot exprima mai bine de ce zic “nu”, o sa revin.

    0

    • #136

      O spui cu resemnare sau cu asumare?

      0

  67. #137

    Oamenii ar trebui împiedicați să nu recurgă la gesturi necugetate în momente de mare dezamăgire și durere. A obliga e cam prea mult, dar a încerca să nu oferi la liber posibilitatea aceasta, eu cred ca e mai bine…cât se mai poate. De ce? Omul e egoist și înclinat să se preocupe în mod special de sine, și atunci un om ajuns într-o situație dificilă poate fi privit ca o povară și ajutat legal să dispară… Clar, tot ce e la liber va merge și către abuz. Eu sunt într-o situație dificilă, să spunem că mă încadrez în acest subiect de discuție, să fiu sincer m-am gândit de multe ori la el. Sunt pe pat de 25 de ani, paralizat de la gât în jos, nu mă pot întoarce singur în pat. În acești ani mi-au murit ambii părinți. Duc o luptă continuă cu mine, viata, cei care nu mă înțeleg și cei care (statul, o organizație, ceva) care ne lasă să trăim cu 1500 lei pe luna și ne oferă 1700 să ne angajam pe cineva sa ne îngrijească. Anul acesta câteva persoane mi-au făcut planuri pe la spate să mă bage intr-un azil.. Abuz. Asa ne va executa legal . Înțelegeți? Am trăit, am muncit, am călătorit așa imobilizat. Muncesc și acum din pat, la 45 de ani, nu ma pot întreține altfel. M-am dezvoltat în acești ani, m-am format ca om. Visez la independență în dependență. Sună ciudat, nu? Visez să mă pot întreține singur în restul vieții. Sinuciderea asistata? Nu mi-e teamă de moarte, eu trăiesc cu ziua, îmi dă târcoale mereu. Nu judec pe nimeni, dar eu nu m-aș sinucide. Aș răbda. Viața e un dar, aproape un mister, nu aș lua o asemenea decizie care nu se va șterge nici în eternitate. Odată luată și pusă în practică, pentru suflet nu se mai poate face nimic.

    4

    • #138

      Omule…

      0

    • #139

      dude, m-ai terminat…

    • #140

      Respect părerile altora, chiar dacă nu rezonez neapărat cu ele. Am intervenit pentru că am dorit să vedeți problema și dintr-un alt unghi. Pare dramatic, pentru mulți e destul de șocant, dar viata continuă…trăiesc, visez, mă bucur, sufăr… E viața ca la fiecare, da, voi mergeți cu încălțări în picioare și cei ca mine pe roți.

      1

    • #141

      eu am avut un var tetraplegic, povestea ta rezoneaza cu amintirile mele grav…

    • #142

      Simplu nu e și nu va fi. Mulți nu cunosc cuvântul tetraplegic, nu au de unde, nu l-au rostit. Mă bucur că ai văzut, ajută la caracter chiar dacă nu realizam asta. Despre legi puțin îmi pasă, ce se poartă la alții va ajunge până la urmă și la noi. Important e ca oamenii să fie oameni și, cei care rezonează, sa nu tacă la situații care pot duce la abuzuri. De fapt m-am întins prea mult, fiecare să gândească ce vrea. E un subiect teribil.

      0

Adaugă comentariu

Dacă ești la primele comentarii aici, nu încerca să faci pe deșteptul

  • Comentacii pesedisti nu sunt bineveniti
  • Nu incerca sa fii mai arogant decat mine, la mine in casa
  • Linkurile sunt foarte utile, daca nu sunt spam





This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.