voiculescu

Ca modalitate de abordare folosită de către Voiculescu Dan, acesta le-a prezentat denunţătorilor (oameni de afaceri) faptul că este necesar să acorde o atenţie deosebită sporirii capitalului de imagine al firmelor lor prin intermediul trustului de presă INTACT MEDIA şi a subliniat că lipsa promovării în media a activităţii companiilor lor riscă să aibă efecte dezastruoase din punct de vedere financiar, respectiv, că orice eveniment referitor la activitatea firmei va fi prezentat într-un mod negativ exagerat, nu doar sub formă de ştiri, ci sub formă de dezbateri televizate, gen talk-show, pe posturile de televiziune ANTENA 1 sau ANTENA 3.

Știți ce e cu adevărat dureros, uman și social, în toată mizeria de mai sus? Nu, nu că varanul șantaja firme. Să fim serioși, chestia asta se practică la toate televiziunile și pe toate canalele jurnalistice. Iar monsieur Felix e un vechi securist, face doar ceea ce a învățat.

Nu, dragilor, nu asta e trist.
Trist e că, acolo, în spatele pupitrelor talkshowurilor, pe scaunele comode, există oameni care pun în aplicare toate aceste amenințări voiculesciene. Există oameni care primesc ordine de gen Azi vă ocupați de compania X. Salvează copii de la înfometare? E posibil să îi vândă în occident. Susțin aziluri de bătrâni? Spală bani negri. Au apă minerală? Sigur e cu fecale.

Serios, nu pot să îmi imaginez o discuție reală și normală patron-angajat, în care patronul să vină și să dispună lucrurile astea, iar angajatul să se supună, considerând că asta e, e sarcină de serviciu și trebuie să o facem.

Mintea mea creionează doar atmosfera unor birouri închise, controlate de microfoane, în care grupuri de mafioți se strâng și discută planuri de șantajare, pe bani mulți, a unor amărâți care nu au altă vină decât cea de a avea o afacere.

Și îi știți pe mafioții respectivi. Eu, din fericire pentru sănătatea mea mentală, știu doar câteva nume de acolo. Mihai Gâdea, Mircea Badea și Radu Tudor. O mai știam pe Sorina Matei, pe vremea când era șefa secției politic de la Jurnalul și păpa fără jenă banii varanului, în timp ce actualul ei idol, băsescu, o făcea curvă pe mese.

În rest, poate îi știți voi cum se numesc.
Ideea e alta. Oamenii aceștia, uneltele varaniene, se simt chiar oameni. Ei vor să fie respectați, vor să fie vedete de trust, cumpără premii prin diverse țări, cer cuvântul la conferințe și au pretenția să fie egali cu noi. Ei fiind niște scursuri, niște unelte jalnice, niște abominații ale unei meserii altădată respectate.

Oare cum o fi să te trezești dimineața, să te uiți în oglindă și să nu te poți privi nici pe tine în ochi, de jena care te cuprinde? Senzația asta e oare acoperită de banii primiți drept plată?

Ca încheiere, mă gândeam, cum ar fi ca în 2014 să se rezolve și problema cu Iliescu? Mi-aș călca, aș încălca promisiunea mea de a nu mai bea și aș degusta un coniac, eventual un Remy Martin, vechi de 25 de ani.

Fix de 25 de ani…
😉 😉

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.