Când eram puști, mi-am descoperit o aplecare remarcabilă către desen. De fapt, nu desen, ci pictură. Îmi plăcea să acopăr hârtia cu culoare în moduri foarte plăcute ochiului. Inclusiv celor de la școală le plăcea, am avut și o mică expoziție de pictură. Care picturi mi-au fost furate, din școală și, de atunci, nu am mai pictat nimic.

Zilele trecute am remarcat că talentul meu la desen s-a dus pe apa sâmbetei, încercând să desenez o simplă caricatură pentru cineva. Nimic. Băi, dar știți cum, nimic, mi-a ieșit un desen ca al unuia căruia îi lipsește emisfera dreaptă, aia de ține de frumos. Am rămas, din vechiul meu talent, cu desenat țestoase ninja și ștrumfi.

Tipul ăsta știe să folosească un creion.