Aseară, la întânirea cu cei 2 guru ai internetului, eram agresat cu întrebări gen `nu ai văzut la cutare post, că a zis Boulanijiu, cât au zis ăștia că e bugetul, idioata aia de Pora` și altele, la care eu pur și simplu nu aveam ce să spun. Pentru că nu mă uit la știri nicăieri. La nici o televiziune de știri.

Da, am constatat cu stupoare că sunt în grevă știristică.
Nu mai pot să mă uit la mizeriile pompieristice gen uau, e vară și e cald, senzațional, așa ceva nu s-a mai văzut sau uau, e iarnă și ninge, extraordinar, autoritățile au fost luate prin surprindere. Sunt dezgustat de expresiile clasice rromânii trebuie să scoată din buzunare ori ce părere aveți de moartea fiului dumneavoastră, nu-i așa că vă doare?

Nu mai pot să mă uit la nici un fel de emisiune dezbatere. Pentru că emisiunile dezbatere nu sunt emisiuni în care un jurnalist aduce în studio oameni de valoare și scoate din ei tot ce e mai bun. Acum emisiunile sunt făcute de jurnaliști vedete, care aduc în studio niște tipi care au și ei acolo un rol undeva, cu care mătură pe jos, impunându-le ideile lor. Ați văzut vreodată cum moderatorul și invitații vorbesc SIMULTAN câteva zeci de secunde? Sau fazele penibile în care așa zisul moderator îi zice invitatului vă rog să tăceți din gură, acum vorbesc eu?

Pur și simplu nu mai pot consuma acest gunoi. Nu mai pot. Pe lângă ura viscerală împotriva lui băsescu, care se declanșează când îi aud vocea bășcălioasă de alcoolic sau îi văd hidosul chip, acum ar trebui să suport și niște nimeni, transformați în vedete de către un sistem care și-a pierdut orice urmă de sistem de valori.

Am început să îi înțeleg perfect pe cei ce nu mai au televizor sau cablu în casă. Măcar pe internet pot să îmi sistemizez informații în așa fel încât să primesc doar ceea ce e relevant și important. Nu trebuie să văd curvele băsesciene cu dau lecții de moralitate la tv.

Foto

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.