Știți ca murit Emil Hossu. Nu există cuvinte pentru a exprima ce simt. L-am cunoscut pe omul Emil, i-am vorbit, mi-a vorbit, un OM senzațional, irepetabil și imposibil de cuprins în câteva rânduri

Priviți fotografia. Este trupul lui Emil Hossu, scos din teatru. Într-un cearceaf împuțit. Nici măcar o simplă targă. Nici măcar o simplă urmă de respect față de omul care a fost Emil Hossu. Pur și simplu, carne cărată de 2 analfabeți de la IML.

Nu mă contraziceți, ăia de la IML sunt niște scursuri, am avut ocazia de a-i cunoaște de 2 ori.

Prima oară au venit la Babette, vecina de la etajul 3, moartă în casă de câteva zile. Au venit, au aruncat-o, ARUNCAT-O într-un cearceaf, după care cearceaful în lift și au plecat. Nu avea cine să le dea șpagă să se poarte frumos. Zeama de putreziciune a persistat în lift câteva zile. Zeamă, la propriu. Nimeni nu avea puterea de a merge cu liftul iar femeia de serviciu a plecat acasă definitiv.

A doua oară, a murit un vecin pe scară, la etajul 9. A ajuns până la ușă și nu a mai avut puterea de a bate sau a suna. A murit în fața ușii de la casă, noaptea. Au venit cei de la IML, l-au declarat mort în decubit dorsal (era pur și simplu țeapăn, dormi în pace, Lică), s-au interesat dacă e cineva rudă, a da, soția e leșinată în casă? Beton. Au plecat cu omul pe scări, într-un cearceaf. Voi ține minte toată viața cum suna capul omului, lovindu-se de scări. 16 trepte, 9 etaje de lovituri.

Nu merita Emil Hossu, o targă, o umbră de respect sau jenă față de omul ce a fost?
Se pare că nu.

Foto Adevarul

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.