Știți ca murit Emil Hossu. Nu există cuvinte pentru a exprima ce simt. L-am cunoscut pe omul Emil, i-am vorbit, mi-a vorbit, un OM senzațional, irepetabil și imposibil de cuprins în câteva rânduri

Priviți fotografia. Este trupul lui Emil Hossu, scos din teatru. Într-un cearceaf împuțit. Nici măcar o simplă targă. Nici măcar o simplă urmă de respect față de omul care a fost Emil Hossu. Pur și simplu, carne cărată de 2 analfabeți de la IML.

Nu mă contraziceți, ăia de la IML sunt niște scursuri, am avut ocazia de a-i cunoaște de 2 ori.

Prima oară au venit la Babette, vecina de la etajul 3, moartă în casă de câteva zile. Au venit, au aruncat-o, ARUNCAT-O într-un cearceaf, după care cearceaful în lift și au plecat. Nu avea cine să le dea șpagă să se poarte frumos. Zeama de putreziciune a persistat în lift câteva zile. Zeamă, la propriu. Nimeni nu avea puterea de a merge cu liftul iar femeia de serviciu a plecat acasă definitiv.

A doua oară, a murit un vecin pe scară, la etajul 9. A ajuns până la ușă și nu a mai avut puterea de a bate sau a suna. A murit în fața ușii de la casă, noaptea. Au venit cei de la IML, l-au declarat mort în decubit dorsal (era pur și simplu țeapăn, dormi în pace, Lică), s-au interesat dacă e cineva rudă, a da, soția e leșinată în casă? Beton. Au plecat cu omul pe scări, într-un cearceaf. Voi ține minte toată viața cum suna capul omului, lovindu-se de scări. 16 trepte, 9 etaje de lovituri.

Nu merita Emil Hossu, o targă, o umbră de respect sau jenă față de omul ce a fost?
Se pare că nu.

Foto Adevarul