Mi se pare haios cum s-a gandit cineva ca putem vinde obiective strategice, precum energia, catre prietenii unguri. Bai mai sunt si oameni care apara asta, cam cum aparau influenkerii huaweiul, dar vai, e doar ceva economic, foarte bine, investiții, vor scadea preturile.
Intre timp, Ungaria:
Asa ca nu, mulțumim frumos, nu vrem sa ajungem sa depindem de rusia, prin minunatul nostru vecin.
Dacă v-a plăcut ce ați citit,
dacă știți că am rămas din ce în ce mai puțini oameni verticali,
avem și noi nevoie de voi.
NOU
Au învățat și ei lecția de la pretenii austrieci cu care sînt în cîrdășie.
NOU
Toate blestemele sa cada asupra ungurilor, in vecii vecilor.
Recitesc zilele astea pentru a patra sau a cincea oara Larry L. Watts – Fereste-ma doamne de prieteni.
Ungaria a fost, este si va fi dusmanul nostru de moarte, veci pururi.
Daca politicienii nostri, de la presedinte la ministrul de externe, Nicusor wink, doamna Toiu wink-wink, ar avea niste minime cunostinte de istorie si de diplomatie, i-ar declara pe Orban si pe Peter Szijjarto ca persoane non-grata, si nici vorba de taberele de la Tusnad si alte locuri de propaganda mizerabila.
Si asta e doar curentul, gazul nostru tot catre Mol si OMV se duce, acolo langa Viena, pentru consumul ungurilor si austriecilor.
Iar cand va intra si Neptun Deep in productie, unde se va duce oare, daca nu tot catre ei ?
Gazul nostru baaaaaaaaaaaa. Al nostru !
Cine isi mai aduce aminte de jignirea grosolana a sefului FGSZ, transportatorul maghiar de gaze, chiar la Bucuresti, cand ne-au cerut cu tupeu tot gazul pe care il putem produce, iar cand cineva de la noi i-a raspuns ca prioritatile sunt consumatorii industriali si casnici ai Romaniei, a spus “Ce faceţi cu gazul? Îl ardeţi, faceţi un foc mare?”
Pai fmm de bozgor, ca il cristorizam acolo pe loc, in sala de sedinte.