Datorită arhibetului și inerentelor discuții de pe canalul de telegram dedicat, am ajuns să aflu că a jucat românia pentru calificare la Euro 2024. Sigur, nu am cum să îmi dau cu părerea despre joc, tot din comentariile oamenilor de acolo am înțeles că au fost niște pârțuri ambulante și că a fost o calificare de aia cu noroc, în care s-au baricadat în fața porții în ultimele 10 minute, bazându-se pe iconițele lui nenea Puiu.

Întrebarea mea, de om care are zero miză în discuție, este Ce sperați, când o echipă de asta, care e ciungă la joc, se califică? Serios, nu am de unde să știu, perioada mea de microbism s-a încheiat demult, pe vremea în care, atunci când se califica românia la turneu, speranțele erau să câștige și nu erau deloc niște speranțe goale, erau perfect capabili să câștige și ar fi câștigat, dacă nu ar fi avut, din păcate, mentalitatea de români. Cizelați, dar tot, la final, români.

Dar voi ce sperați? Și nu e deloc retoric, chiar sunt curios. Știți că echipa e un cal mort demult, în care șacalii FRF bat cu vergi de alun, sperând că poate, poate, mai storc niște viață din el. Știți că fotbalul pe care îl joacă poate fi numit fotbal, cu indulgență, în curtea școlii și nu are legătură cu tehnicile moderne de joc. Știți că jucătorii, în primul rând, sunt niște verze cu picioare, overpaid și cu overfiguri.

Și totuși suferiți, vă curge sânge tricolor prin vene și, cel mai important, sperați.
La ce sperați?

angel iordanescu

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.