Scris de Mihail

1, 2, 3, 4, 5

Ieri m-am dus s-o vizitez pe maică-mea, nu de alta, dar aveam niște timpi morți și trebuia să fiu pe la ea prin cartier. N-am discutat noi multe, dar a ținut să mă informeze că Nea’ Jean s-a dus și nu se mai întoarce. Detalii nu prea avea, că și ea aflase de o vecină, care aflase de la alt vecin… în fine Radio Șant Internațional. Omul era de mai mulți ani bolnav, dar se pare că ținea boala sub control. Se pare că a murit în somn… Astăzi am decis să vă povestesc alte câteva întâmplări cu pensionarul vostru favorit. Nu de alta, dar e bine să-i cinstim memoria, cu bune și cu rele.

1. Cum am învățat să înjur „ca la carte” feat. Nea’ Jean

În fiecare an (sau la 2 ani, nu mai țin minte) pe la începutul lunii septembrie, Dacia lui Nea’ Jean avea ITP-ul. Așa că cu vreo două săptămâni înainte ieșea seară de seară în parcare să „meșterească” la ea, cu mine pe post de ajutor. Fiind în vacanță, nu mă deranja deloc să stau mai mult gură-cască și să mai fac una-alta la nevoie. Într-o seară, din vorbă-n vorbă, omul vede că stau prost rău la capitolul înjurături, bancuri și poezii porcoase. Așa că mă ia de la clasa 0:

– Știi bancu’ cu scula?

– Nu, răspund eu timid și oarecum rușinat pentru că eu știam toate bancurile de la integrame, doar că pe ăsta nu-l știam.

– Scula-mi-ai p**a!, îmi zice el mândru. Dar pe ăla cu bascula îl știi?

– …

– Ba scula-mi-ai tu p**a! Auzi, da’ pe ăla cu săpunu’ îl știi?

– Nu…

– Să pun p**a pe tine. Astea le știam de 5 ani. La 12 ani deja știam poezii…

(Poezie goes here)

Nu mai țin minte poezia, dar era ceva tot cu p**a. Revenim mai încolo la motiv.

Un alt banc pe care l-am aflat tot de la el e ăla cu Ciocolata Postăvaru:

– „Ciocolata Postăvaru face p**a precum paru’”.

Ajuns acasă și mândru de faptul că am învățat o droaie de bancuri noi, m-am decis să i le zic și mamei:

– Mama, știi bancul cu scula?

– Nu…

– Scula-mi-ai p**a!

Mama s-a albit la față, de zici c-a picat cerul:

– Cine ți-a zis spurcăciunea asta?

– Nea’ Jean!

– Om bătrân și fără minte. Nu mai ai voie să stai cu el la mașină, că te învață numai prostii.

Mă gândeam că se duce să-i facă scandal, dar aparent nu i-a zis nimic. Iar eu am ieșit în continuare să-l ajut la mașină și am învățat și mai multe bancuri.

De Crăciun, m-am dus cu mama s-o colind pe-o fostă vecină și prietenă de familie și am zis și-un banc doamnei:

– Știți bancul cu Dabija, doamnă?

– …

– Ăla care-l f**e grija.

Mama a înlemnit efectiv și nu mai contenea să se scuze, în timp ce-și făcea de cruce după cruce.

Și nevasta lui Nea’ Jean știa poezii din astea. Nu mai știu cum sunau, dar era una despre „meniul ambasadorului”, tot cu „p**a”.

2. Nea’ Jean și uratul (sau cum m-am lăsat de mers cu uratul)

Ca în fiecare an de Sărbători și în clasa a 9-a am decis să merg cu colindul și cu uratul, deși începuse să-mi fie un pic cam jenă. Dar vorba aia, se făceau bani buni, cât nu primeam de părinți în tot anul. Începusem să scot câteva sute de lei bune de la vecini și prieteni de familie, cu care-mi cumpăram toate prostiile. Primul la care mergeam era Nea’ Jean, pentru că stătea pe etaj cu noi și dacă mă vedea pe vizor că plec de-acasă fără să trec pe la el, mă „certa”. Doar că în anul ăla, el a fost ultimul de pe traseu și eram cam sictirit. Unde mai fusesem, nici nu fusese nevoie să ur prea mult, pentru că mi-au dat banii de cum am intrat pe ușă.

La Nea’ Jean situația stătea însă diferit. El nu arunca cu banii în câini, așa că voia să fie urat sănătos, înainte să scuipe pe degete pentru a scoate 5 lei din portofel. Eu n-am zis decât primele 8 sau 12 versuri și am tăiat-o scurt cu un „La anu’ și la mulți ani!”. După ce am terminat, mă așteptam ca Nea’ Jean să caute portofelul și să-mi dea 5 lei. Da’ de unde? În loc de Enescu, am primit un „monolog” de 15-20 de minute în care mi-au fost f****i pe rând toți morțișorii mei, prezenți și viitori.

– Ăăă, păi asta e urătură? Mai devreme au venit doi copii de la casa de copii, care m-au urat un sfert de oră. Și unul din ei, dacă nu amândoi, erau handicapați rău, că le curgea din gură. Deci, erau handicapați și m-au urat un sfert de oră. Un sfert de oră! Și tu vii cu 3 rahaturi și vrei 5 lei. Păi la ăia le-am dat câte 15.000 de lei, 1 leu, 1 leu 50 și vrei 5 lei? 5 lei! Nu-ți dau nimic, te duci acasă și înveți urătura. Deci doi handicapați de la casa de handicapați cu bale la gură au urat 10 minute, 15 minute și mă uri 1 minut… Acum nu știu care e mai handicapat.

Nevastă-sa îmi sare în apărare:

– Dă-i, Jane, ceva! Uite eu îi scot de pe balcon tort, dă-i că e de-al nostru, e nepotul nostru.

– Nu-i dau nimic! Să învețe să ure, și apoi mai vorbim! Alții pot un sfert de oră și el… Handicapați! Băi, unul din ei avea gura de handicapat și fața de handicapat rău. Un sfert de oră! Nu, mai mult. M-au urat continuu! Și erau handicapați, adică erau handicapați rău. Păi dacă unul la care îi curg balele din gură poate să mă ure un sfert de oră și tu nu poți… Nu poți! Vii cu 3, cu 3 din astea și vrei 5 lei?

După ce am terminat bucata de tort am plecat acasă și am decis ca din ziua aia să nu mai vorbesc vreodată cu Nea’ Jean și să nu mă mai duc vreodată cu colindatul sau cu uratul. De vorbit, am mai vorbit cu Nea’ Jean, ultima oară chiar de Sf. Ion. Nu părea că e mai rău ca de obicei, deși nu mai putea conduce și trebuia să stea mereu pe scaun, chiar și pentru 2 minute.

Cu bunele și cu relele lui Nea’ Jean a fost un tip foarte descurcăreț, care știa să repare de toate și care avea grijă de apartamentul lui, mai ceva ca de un copil. Totul în apartament este „stock”, așa cum a venit în anii ’60. Când se strica câte-o clanță sau un robinet, erau reparate, în niciun caz înlocuite. Dacă intri azi la el în casă, ești teleportat înapoi cu 58 de ani. Singurele 2 chestii care „trădează” oarecum sunt centrala montată de Nea’ Jean 99% singur și tapetul de pe pereți, care a fost pus în anii ’80. În rest, totul e ca la început.

Drum bun, Nea’ Jean! Sper că te-ai întâlnit cu Tanti și cu restul vecinilor de acolo și că stați la o bârfă, ca pe vremuri. Îmi pare că n-am avut răbdare să te învăț cum să umbli pe laptop-ul ăla pe care l-am cumpărat împreună după ce a murit Tanti. Dar nici tu nu ți-ai dat prea mult interesul.

Dacă v-a plăcut ce ați citit, dacă știți că am rămas din ce în ce mai puțini oameni verticali, avem și noi nevoie de voi.

11 comentarii Adaugă comentariu

  1. #1

    La primul meu loc de munca, intr-un orasel parasit de sasi cosangvinizati si populat cu moldoveni de Ceausescu, era o doamna ce “lucra la calculator- cum se spunea atuci”, lansa comenzi (m-a apreciat ca am invatat-o ca se poate juca solitaire si hearts)- stia pe de rost poezia de mai jos(bine , avea si altele, bonus scotea cateva pule pe minut cand avea nervi):

    Cetatene de la bloc
    Taie-ti pewla-n loc de porc
    Taie-o cand este sculata
    Sa-ti fie masa bogata

    Pielea s-o umpli cu varza
    S-o mananci de boboteaza
    Cand mancam noi caltabosi
    Tu mananci un c*i cu bors

    Cand voi fi la fripturica
    Tu sa-ti amintesti Costica
    Eu dadeam boabe la porc
    Tu beleai pewla la bloc

    In loc sa-ti cumperi purcica
    Ti-ai luat masina mica
    Iar acuma de Craciun
    Vino si pupa-ma-n coor

    Cand va plimbati cu masina
    Sa va mirositi besina
    Fiindca asa meritati
    Fasole in loc de carnati

    Cand ai pofta de sorici
    Pune mana pe carici
    Strange-l bine cu caldura
    Pana-ti vine apa-n gura

    Pentru anul care vine
    Fii atent aici la mine
    De nu-ti cumperi si tu porc
    Iar belesti pewla la bloc

    Raspunsul cetateanului de la bloc:

    Cetatene gospodar
    Care esti si proprietar
    Mi-ai trimis a ta urare
    In ajun de sarbatoare

    Sa-mi tai pewla-n loc de porc
    Findca locuiesc la bloc
    Azi ma simt si eu dator
    Ca sa-ti fac un plugusor

    E un lucru foarte bun
    Sa tai porcu de Craciun
    Tu tot anul ai fost porcar
    Si mirosi a balegar

    Nu ti-ar prinde rau o baie
    Sa te speli putin la c*aie
    Ca nu te-ai spalat de-un an
    Neavand decat lighean

    La bloc am calorifer
    Si nu-mi pasa daca-i ger
    Dar tu dragul meu amic
    Dormi cu nasu-n coor de frig

    Eu stau cu pewla sculata
    Tu cu mana pe lopata
    Tu faci partie prin curte
    Seara nu-ti mai vine-a foote

    Daca-ti vine o besina
    Te duci tocmai in gradina
    Prin noroi si bolovani
    La privata din ciocani

    Dupa atata chin si jale
    Te gandesti cu suparare
    Sa-ti bagi pewla-n el de porc
    Sa te muti si tu la bloc

  2. #2

    @Boss – offtopic dar cred că ai uitat să hrănești hamsterul.
    Blogul se încarcă la fel de rapid ca pe vremea când foloseam modem de 9600 pentru BBS-uri.

  3. #3

    Dar tu câți ani aveai când recitai porcoșeniile alea? Căci dacă aveai mai mult de 3, sugerează retard sever și lipsă completă de discernământ. Ori, poate ești din familie de pocăiți, deși nici ăia…

    Eu puteam/pot ura de morți și de familie jumătate de oră lejer, fără să mă repet… dar dacă îi spuneam mamei să-mi scoale pula, cred că următorul care îmi făcea baie, era asistentul de la Morgă.

  4. #4

    n-am inteles de ce este cenzurat pula si toate alealalte in text.

    • #5

      Pentru cei mai pudici dintre noi….

    • #6

      Pensula sau pendula

    • #7

      E adventist.

  5. #8

    Poezia cred ca e asta. De fapt, pe langa momentul poetic, sa zabovim o clipa varsand o lacrima in amintirea anilor 90, cand se facea muzica din aia buna
    www.youtube.com/watch?v=TssQurs6R2U

  6. #9

    Un căcat de postare!

    • #10

      Aprob pozitiv. Povestire de la școala ajutătoare, gen.

    • #11

      Cata rautate ! 😀

Adaugă comentariu

Dacă ești la primele comentarii aici, nu încerca să faci pe deșteptul

  • Comentacii pesedisti nu sunt bineveniti
  • Nu incerca sa fii mai arogant decat mine, la mine in casa
  • Linkurile sunt foarte utile, daca nu sunt spam




This site is protected by reCAPTCHA and the Google Privacy Policy and Terms of Service apply.