Tatăl meu numărul 2 era moldovean hardcore, ucrainean de pe la Suceava. De fiecare dată când arăta luna martie, lua foc, ce e aia să dai flori femeilor de 2 ori, și pe 1, și pe 8, ei nu știu că de 1 martie se dau flori bărbaților? Nu am dat niciodată flori unui bărbat, dar o urmă de anxietate am când ofer flori cuiva.

Eram prin gimnaziu, clasă mică și era 8 martie. Trebuia să mă duc la școală și, fiind săraci, de unde bani de flori sau ghivece, ce vindeau țigăncile în fața școlii? Afară era foarte cald, o primăvară foarte timpurie, așa că am sărit într-o grădină, am furat o tulpină de ceva floare, posibil chiar trandafir sălbatic și i-am oferit dirigintei. A luat-o, s-a uitat la ea și a aruncat-o la coș.

Dintotdeauna am avut o relație tensionată cu mama mea, care ar fi vrut ca toți copiii să fie în jurul ei ca familia regală, iar ea să dea indicații care cu cine are voie să umble, cine cu cine se căsătorește, cine are voie să îi șteargă tălpile și cine nu. Nu mai țin minte câți ani au trecut de când am văzut-o, câteodată îmi lipsește, dar îmi aduc aminte rapid ce fel de ființă este și îmi trece.

Realizez că nu am nicio amintire plăcută legată de zilele astea. În copilărie, sărăcia nu te lasă să o consideri o plăcere, ci doar o obligație. Rușinea de a fi singurul băiat care nu vine la școală cu mărțișoare pentru profesoare și colege e greu de imaginat. De unde plm bani de mărțișoare, când nu aveam bani suficienți de mâncare, câteodată.

Iar sărăcia asta m-a urmărit de-a lungul tuturor momentelor din copilărie și adolescență. Probabil din cauza ei sunt acum un cumpărător de impuls și arunc banii pe orice porcărie îmi sare în ochi, ca să compensez. Măcar copiii mei nu au cunoscut niciodată lipsurile alea împuțite și singurele dileme au fost Hai să nu aibă valoare foarte mare, să nu se simtă jenați ceilalți colegi.

Da, cum ziceam, la mulți ani, doamne și domnișoare. Bucurați-vă de cadourile primite și gândiți-vă că, poate, cel ce vi le oferă, face un sacrificiu mare pentru a vă bucura efemer cu ele.