monitor

A fost o adevărată euforie să folosesc un ditamai monitorul de 107 centimetri. Vă spun, stalkingul pe facebook, la dimensiunile alea, are o cu totul altă dimensiune cuantică.

După care a intervenit căderea. Oricât ar fi de mare, scrisul e tot destul de mic, prin urmare, nu îl poți ține la 2.5-3 metri distanță, cât ar trebui. Logic, au apărut niște dureri de ochi și de cap de numa numa, plus o slăbire vizibilă a readaptării oculare de la distanță la aproape și invers.

Prin urmare, azi, cu inima strânsă și buzunarul creț, m-am dus la emag și mi-am cumpărat cel mai frumos monitor din lume. Fără exagerare, este superb. De fapt, superb e puțin spus.

Problema e că am bușit telecomanda televizorul ex-monitor și aș vrea să îmi iau o altă telecomandă care să știe tot ce trebuie, nu o mizerioacă de aia generală, cu care reușești să schimbi doar canalele și atât, în cel mai fericit caz.

Aveam un Logitech Harmony 515, luat acum mulți ani, care m-a satisfăcut cum numai o telecomandă cu Kate Beckinsale ar fi făcut-o. Din păcate, această Kate Beckinsale a telecomenzilor a decedat prin înecare, fiul meu murdărind-o de ciocolată, după care spălând-o răbdător în chiuvetă. Așa că îi mai funcționează doar vreo 2 butoane…

Deh, a îmbătrânit și s-a uzat.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.