Pana la o anumita varsta, moartea ti se pare o gluma, ceva ce li se intampla altora, nu tie sau celor dragi tie. E doar un footnote undeva, pe care il ignori relaxat, nu stii cine e, nu ti se pare important. A, e un actor batran. Mda, ce sa zic, sanatate, aia e.

Dupa care, fara sa vrei, iti dai seama ca brusc, in jurul tau, incep sa moara oameni, de parca nimeni nu ar fi murit pana atunci. Si mor, si mor si tu esti ooooo mai opriti-va, ce se intampla. Și mor oameni tineri, pe care îi cunoști, și mor oameni bătrâni, mor oameni de vârsta ta și nu înțelegi de ce, the fuck, erau oameni sănătoși, sportivi, sau dacă nu erau, erau oameni glumeți, haioși, nu ți-ai imaginat vreodată că vor fi reci și putrezi.

Si iti dai seama ca ai imbatranit si ca moartea devine tovarasul tau de baza și că, oriunde te întorci, vei realiza că e doar moarte, tot ce ai cunoscut se duce și se pierde, murind pentru a face loc altora.

A murit Valeria Seciu.