lagarul-nazist-ungaria

Dintotdeauna am fost de părere că Uniunea Europeană, în forma actuală, este doar o entitate artificială, fără nici un fel de bază reală, entitate ce se va risipi la primul semn de primejdie pentru componentele entității. Din păcate, viața mi-a dat dreptate, printr-una din cele mai grave crize din istoria europeană. Criza imigranților.

Practic, în acest moment, Uniunea Europeană este un bloc închis în exterior și interior din cauza unei probleme ce ei înșiși au cauzat-o. ISIS și războiul din Siria. Faptul că au descoperit cum e el Bashar al Assad un dictator și drepturile omului and shit. Desigur, în Arabia Saudită, vecină și prietenă, femeile sunt ucise pentru că au dus în ispita masculii să le violeze, iar decapitările pe stradă, în spiritul legii, sunt la ordinea zilei. En fin, divagăm.

Cert e că, după cum s-a văzut, pe lângă incapacitatea completă de a gestiona valurile de refugiați, Uniunea Europeană nu mai e uniune. Granițele s-au închis, Schengen nu mai există, totul s-a redus la o cortină de fier, la propriu. Unde sunt atât de multlăudatele libertăți ale circulației? Cum, nu mai sunt? Unde e Schengen? Nu e?

De ce nu mai e? Pentru că securitatea și stabilitatea componentelor UE este amenințată, nu? Adică, e normal, așa s-ar gândi oricine.
Nu, nu e normal. Pentru că această normalitate arată că UE nu există decât la bine, există doar când totul e roz și frumos, când totul e ok din punct de vedere economic, adică statele mici și sărace sunt piață de desfacere pentru Germania, Franta, Anglia sau Olanda.

Iar cât timp semnalul este că UE își păstrează coeziunea doar dacă afară e bine și cald, obligatoriu cu un zefir blând prin plete, nimeni, dar nimeni nu își va mai face planuri de viitor în cadrul ei, ci doar vor achiesa la unele valori scriptice, pentru avantaje temporare, de tip economic sau teritorial, precum a făcut Ungaria. Sau cum facem noi cu Moldova.

Uniunea Europeană va fi viabilă și de viitor abia în momentul când va exista ca entitate statală distinctă. Cu guvern și armată proprie, cu puteri decisive asupra oricăror decizii luate la nivel de țară. Până când acest lucru nu se va întâmpla, până când statele nu își vor ceda suveranitatea în schimbul unității, nu vom fi decât o modalitate de a face bani pentru Germania, modalitate care se va risipi rapid, în cazul în care cele 3 puteri majore vor decide că nu le mai suntem de folos.

Între timp, ungurii se înconjoară cu un gard de sârmă ghimpată, transformându-se, așa cum le este și soarta, în lagărul Ungaria.
Buchenwald și Auschwitz plâng în pumni de ciudă, ele nu au fost niciodată de dimensiunea unei țări.