maratonulcelormici

În nemuritoarele cuvinte ale lui Mihnea Columbeanu “iubește copiii mici ai altora ca și cum ar fi ai tăi“, ca să sărbătorim ziua copilului, împreună cu Andrei am organizat un halfmaraton de mici, desigur, la Cocoșatu.

De ce halfmaraton? Pentru că nu puteam să îi spunem alpinism, de aia.
În ultimele luni, pe internetul românesc, dacă nu ai alergat la un minimaraton, halfmaraton, ultramaraton sau megamaraton, nu meriți nici să lingi saliva celor ce, alergând la halfmaraton, au scuipat pe jos, ca să înnobileze terenul pe care calcă. Iar cei ce aleargă sunt niște ultraoameni, cam la același nivel ca mâncătorii de verdeață și mămăligă vârtoasă ai Oliviei Știr.

Prin urmare, halfmaraton de mici, adică doar 6, că nu duceam 12, era prea cald și nici să spăl cu bere nu aveam cum.
Am câștigat detașat, când eu lingeam farfuria, Cismaru se chinuia cu micul numărul 3. Dar să îl privești atingând acel mic cu dinții săi perlați, cum îl sorbea cu buzele, cum îl ingera apoteotic, vă zic, Mihnea Columbeanu ar fi tremurat de invidie.

La mulți ani!
Și nu uitați, oricine poate participa la #maratonulcelormici.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.