Eram ieri în Real Pallady (unde btw, nu o să mai merg în viaţa mea. Patronii rromâni încă nu au aflat că dacă vrei să fidelizezi un client, trebuie să îi oferi o experienţă overall plăcută, aşa că la real ai în stânga hypermarketul şi în dreapta şantierul, că na, ne grăbim să deschidem, să mai iasă un ban), rupt în coş de foame, din motive indescriptibile pe blog.

Drept pentru care m-am dus să îmi iau ceva de mâncare de la raionul de produse gătite. Unde logic, era coadă. Civilizat, mă aşez la coadă şi aştept ca o mocăită cu faţă de tractoristă să pună de mâncare la tot magazinul Metro, care tocmai atunci îşi găsise să vină să bage la ghiozdan.

În timp ce şedeam eu aşa, vine o tanti însoţită de un nene, cărunţi amândoi, bine îmbrăcaţi şi se proptesc lângă vitrină, discutând amuzaţi `cum dragă, dacă vrem, putem să cumpărăm de mâncare şi să mâncăm aici?` hahah, hihihi.

Între timp, ajung la rând, în spatele meu fiind deja coadă. Când să comand, distinsă doamnă începe:

– Da, deci aş vrea nişte pulpe dezosate la grătar, cu cartofi…

Nu vreţi să vă imaginaţi ce foame aveam. Şi când am văzut-o pe tanti că se bagă în faţă, toate reminiscenţele mele comuniste au ieşit la suprafaţă şi, cu o revoltă cetăţenească, i-am zis vânzătoarei:

– Eu sunt la rând, doamna doar se bagă în faţă!
La care distinsa:

– Hai dragă să plecăm, e plin de nesimţiţi în zona asta.

Mi-a părut rău că nu am lăsat-o, mâncarea a fost FOARTE proastă.