Mie-mi place să urmăresc demersurile până la capăt, așa că hai să vedem ce s-a mai întâmplat de la ultima postare cu Mamikile.

Înaintea protestului ne-a vizitat mamika șefă a grupului, Ema Ene, și a lăsat următorul comentariu (spoiler: e în mare parte despre ea).

Totuși a avut sens efortul, pentru că a avut ocazia să scrie câteva paragrafe despre ea.

Acest „Inițial am zis că nu are sens să comentez, că am lucruri mai bune de făcut” e foarte des întâlnit la narcisiști și oameni care, în general, nu pot să zică ceva gen „poate ai dreptate/ nu știu/ mă mai gândesc”. E o formulare care implică că tu ești mult peste plebe, totuși te apleci să luminezi niște terminați.

Imediat urmează o frază care începe cu „eu” și e o autovictimizare, cu scos copilul la înaintare.

Urmează pasul pe podium, „voi ce-ați făcut?”, care sugerează că noi stăm pe bordură permanent și ne hlizim. Hai să vorbim despre asta.

Din câte am observat pe aici, pe parcursul a câțiva ani de stat pe blog zilnic, unii oameni din comunitatea Arhiblog pot să provoace cutremure dacă le cade portofelul de pe birou. Doar eu știi vreo cinci care au mutat munți, Cetin sigur știe mai mulți.

De ce s-au implicat aceste persoane? Pentru că nu s-a mâncat căcat, nu a băgat nimeni capul în poză, nu a existat nevoia de aplauze și un buget de promovare.

După câțiva ani, am aflat că Cetin și foarte mulți care citesc site-ul ăsta sunt oameni care ar sări în ghete la 3 dimineața și ar conduce 900 de km ca să te ajute, orice ar fi și oriunde ai fi. E o experiență personală, puteți sau nu să o luați de bună.

„Voi vă dați mari activiști și cetățeni, mi-ați scris vreunul ceva?” – nu ne dăm activiști, pentru că n-avem nevoie de un grup sau de aplauze ca să facem acel ceva. Unii nici mai suntem cetățeni români, de mult timp. Și n-avem nevoie să-ți scriem ȚIE, pentru că situația nu e despre tine.

Noi n-avem chef să avem de-a face cu Tudor Chirilă, cel mai bun actor din piesele maică-sii, sfătuitor de liceeni care nu pot încă să-l critice și lăutar de bază la primăriile PSD, atunci când au fost bani de luat. Dacă l-am vedea cerșind atenție, noi l-am trimite la plimbare.

Amintiți-vă cine cânta piesa „Nu ne mai trageți pe drepta”, acum un secol. Oare e același Tudor Chirilă pe care voi îl pupați în cur la fiecare protest-camping pe care-l țineți duminică seara? Ok, mișto.

De remarcat această bifă, organizatul unui protest, duminică. Acest „eu mi-am bifat datoria de cetățean, acum am de salvat cățeluși, pisici și de împărțit sacoșe de dulciuri pentru Crăciun”. Faceți ce vreți, eu mi-am făcut plinul de atenție și mă simt deosebit.

În fine, câțiva cetățeni au protestat înaintea unui guvern gol, doar pentru portari. Atât s-a putut.

Să ne imaginăm reacția celor care ar fi putut schimba ceva:

„Ai auzit că 400 de mamiki protestează în fața Guvernului?”
„Da, am auzit. Dă-mi și mie muștarul ăla și mai toarnă un rând de whisky.”

P.S: Propun să se pună mese, umbreluțe și vaporizatoare în Piața Victoriei, ca să vină mai multă lume la proteste. Să fie protest pașnic, cu copii și tot ce trebuie.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.