Ieri a fost un ușor circ în cercurile “intelectuale” cu nuștiuce festival de poezie, câștigat de o tănțică asertiv-feministă, cu o poezie care avea în ea cuvântul pizdă. Desigur, s-a inflamat toată lumea, vai, dar ce o să zică copiii care o citesc când o să vada acest cuvant? Pagina de facebook a memorialului Ipotești a șters știrea, poezia, clipul video, cu scuza evidentă că acolo citesc și copii, nu se poate să îi lăsăm să vadă asta. Practic, în românia, orice tont, care vrea să epateze, trebuie să spună ceva frowned upon, interzis de bunicuțe.

Anyway, râsul curcilor, dar mă aduce la subiectul pe care îl am în cap.
Sexul este singurul lucru pe care îl practică toți, absolut toți oamenii. Toți. Fără excepție. Orice om vine pe lume de pe urma sexului, își ghidează viața conform impulsurilor sexuale și trăiește, în principiu, într-un fel sau altul, pentru sex.

Ceea ce este nelămuritor este de ce oamenii consideră sexul și organele sexuale ceva jenant? De ce sfârcurile feminine sunt ceva jenant ce trebuie acoperit? De ce denumirile de zi cu zi ale organelor sexuale, sunt blamate și banate? De ce ne ferim copiii ca de foc (mă refer la societatea în care trăiesc, din păcate, nu că aș face și eu asta) să audă despre sex, să știe ce e aia?

Alegem, cu bună știință, să ne trimitem copiii în viață complet nepregătiți în fața singurei încercări de care sunt condiționați genetic să o facă, indiferent dacă societatea vrea sau nu. Ne dezbrăcăm interlocutorii cu mintea, dar nici măcar nu putem concepe ideea de a rosti denumirea sexului cu voce tare.

Care este explicația?