Mă uitam la comoția cerebrală care i-a apucat pe toți când au auzit că magazinele se închid mai devreme și, cu un ochi râd, iar cu unul plâng.

Pentru că da, în condițiile de față, închiderea magazinelor mai devreme nu face decât să le transforme în focare de infecție, majoritatea oamenilor sunt la muncă și își lăsau cumpărăturile pentru seară, iar acum se vor călca pe capete prin megaimajuri, transpirând, expirând covid și inhalând covid. Totul pentru că undeva, acolo, nimeni nu gândește, ci doar ia măsuri de ochii lumii, ca să câștige alegerile.

Pe de altă parte, magazinele ar trebui închise la 7 seara, maxim 8. Ce facem noi aici e o formă de sclavie, deși prima dată când am văzut în Germania că magazinele mici, marketurile, benzinăriile, se închid la 8 maxim, ura și la gară, s-a spart ușa, mi s-a părut nebunie.

Dar nu este. Oamenii ăia care lucrează în schimburi pentru ca noi să mergem să ne cumpărăm o pungă cu chipsuri la ora 10 seara, pentru că atunci avem noi chef, nu sunt sclavii noștri. Au și ei viață, familie, copii, nevoi. Viață pe care nu o pot trăi, pentru că au nevoie de job și atunci, se duc și își pierd orele din drumul spre moarte punând marfă la raft și scanând mizerii pentru cumpărători sictiriți.

Desigur, trebuie schimbări. Trebuie ca oamenii să nu mai fie ținuți la birouri ca vacile, pentru că așa au impresia șefii că se muncește mai bine, după terminarea programului, cu suplimentare neplătite. Mizdele corporatiste trebuie să înceteze să închidă laptopurile la ora 5 după masa, nu înainte de a trimite ultimul mail, încheiat cu Te rog, am nevoie de ele mâine dimineață la prima oră. Trebuie ca însăși magazinele să nu mai țină angajații 2 ore după program ca să facă sclavie gratis, umplut rafturile pentru mâine, spălat pe jos și restul, toate pe timpul gratuit al angajatului.

Dar, trebuie multe. Dar un prim pas ar fi să înțelegeți că și cei de acolo sunt oameni.