Mă uitam dimineaţă la ea cu atâta dragoste… Stătea în faţa mea, mândră şi strălucitoare, ştiindu-se dorită şi adulată.
Da, o doream. Doream să îi simt atingerea răcoroasă pe frunte, să o pot strânge în braţe, să o simt lângă mine, la pieptul meu. Nu doream decât să pot ca la sfârşit să o umplu cu mine, să las totul acolo, în ea, pe ea, lângă ea.

Atunci, am îngenuncheat în faţa ei, privind-o cu dragoste neţărmurită, am cuprins-o în braţe şi am început. Am început să…termin. Atât de bine, atât de plăcut, atât de răcoros şi liniştitor. Am terminat, m-am spălat, am privit-o cu o ultimă umbră de regret şi de nelinişte, după care am tras apa şi am pus capacul la toaletă.

Băi şi jurasem că nu mai beau până vomit…