Am plecat ieri într-un scurt concediu. Scurt pentru că ni s-a acrit de călătorii anul ăsta cum i s-a acrit lui Dragnea de pușcărie.

La o benzinărie Petrom de pe autostradă, coadă de vreo 20 de români vajnici, toți plătind, ați ghicit, taxa de pod. Serios, coadă, care merge greu, pentru că vânzătoarele se mișcă greu, au treabă și pe lângă casă, se mai opresc, mai greșesc VIN-ul vieții, mai vine un bănănău care nu știe care are nevoie de talon, tot tacâmul de românisme. La coadă, discuții despre cum guvernul e de căcat, că ne pune să stăm aiurea la cozi.

Ajung după vreo 15 minute, cred, la casă și întreb în gura mare:

– Doamnă, de ce nu le puneți retardaților ăstora un afiș mare, care să scrie că pot plăti prin sms, că pot plăti la orice benzinărie din românia, că pot plăti inclusiv până mâine la ora 12? Poate așa scăpați de aglomerație.

În spatele meu, un tip cu o tipă se uită unul la altul și fac stânga-mprejur. La care vânzătoarea:

– Nu am voie să pun afișe de capul meu. Dar de ce le spuneți retardați, domnule?
– Pentru că sunt un popor de cretini, de aia.
– Dar de ce ne faceți cretini, dom’le? Că și eu sunt româncă?? Nu e normal așa ceva!
– Aveți ghinion, stimată doamnă…

Am plătit și am plecat, lăsând vânzătoarea vociferând. Tot ce reținuse din discuție era că îi făcusem poporul cretin. Restul de paricopitate cu cabină stăteau în continuare la coadă, așteptând să aibă chitanța în mână și să înjure guvernarea. Coada le e în sânge, nu au cum să caute altceva, cât timp condiționarea genetică e de asin cu povară în cârcă.

Între timp, poate, benzinăriile ar trebui să pună niște afișe mari la casa de marcat:

Stimați tăntălăi, taxa de pod se poate plăti și prin sms, se poate plăti și la orice benzinărie din românia și se poate plăti oricând după ce ai trecut, până a doua zi la ora 24, adică 12 noaptea. ORIUNDE ÎN FUCKING ROMÂNIA!!!

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.