Klaus Iohannis a rămas fără casa din Sibiu săptămâna asta. ANAF i-a schimbat yala după ce fostul președinte a refuzat să predea cheile. Procesul ăsta a durat douăzeci de ani, iar unii dintre cei care s-au judecat cu Iohannis pentru proprietatea asta au murit între timp.

Iohannis și-a cumpărat casa în 1999 cu 3.200 de euro pe baza unor acte de moștenire false. În 2015, după șaisprezece ani, instanța a stabilit că documentele nu sunt în regulă și i-a anulat titlul de proprietate. Perfect, nu? Ai trișat, ți-a descoperit cineva trișatul, ai pierdut. Asta e justiția românească.

Doar că nu e chiar atât de simplu. După decizia din 2015, au mai trecut zece ani până când ANAF a venit efectiv să-i ia casa. Zece ani în care Iohannis a continuat să încaseze chirie de la banca care închiriază parterul. Și între timp, oamenii care aveau dreptate – adevărații moștenitori sau cei care s-au luptat pentru drepturile lor – au așteptat. Unii au murit așteptând.

Gândește-te la asta o secundă: ești parte într-un proces în care ai dreptate. Instanța îți dă câștig de cauză. Dar trebuie să mai aștepți zece ani ca decizia să fie pusă în aplicare. În România, ai șanse mari să nu mai prinzi momentul. Mori cu sentința favorabilă în mână, dar fără casă.

Miercuri, inspectorii ANAF s-au dus la Iohannis și i-au cerut cheile. Fostul președinte a semnat procesul verbal în care recunoaște că trebuie să predea casa, dar n-a dat cheile. Nu știu ce logică e aici. Semnezi că ești de acord, dar refuzi să respecți ce ai semnat? E ca și cum ai zice da, am înțeles că e ilegal, dar tot nu plec.

ANAF nu s-a mai jucat. Au forțat ușa și au schimbat yala. Primul fost președinte român evacuat din propria casă. Un record de care probabil nu e mândru, dar e al lui.

Acum mai datorează un milion de euro – chirii pentru cei șaisprezece ani când a stat ilegal acolo. O datorie care se colectează după douăzeci de ani de procese. Pentru că asta face România bine: procedurile. Lungi, epuizante, și garantat că mulți nu vor trăi să vadă finalul.

Au trecut douăzeci de ani de când a început povestea asta. Douăzeci de ani în care Iohannis a locuit în casa obținută cu acte false, a devenit primar, apoi președinte, în timp ce alții s-au judecat și au așteptat. Unii au murit în procesul ăsta interminabil. Au avut dreptate, dar n-au avut noroc să mai trăiască să vadă cum Fiscul îi schimbă yala celui care i-a păcălit.

Și nu poți să nu te întrebi pentru ce? Care e scopul pentru care porcul ăsta trage cu dinții de orice ban, orice căsuță? E bătrân, nevastă-sa la fel, nu au copii. Pentru ce?

Dacă v-a plăcut ce ați citit, dacă știți că am rămas din ce în ce mai puțini oameni verticali, avem și noi nevoie de voi.

Alte articole din arhiva de aur