Contul meu
Am terminat de urmărit Scrubs. Sezonul 8, cel ce contează drept încheiere, 9 deja e alt film, neinteresant. Prin urmare, pe lângă multiplele boli pe care mi le-am găsit, urmarind serialul, am ajuns și la o întrebare cheie.
Să presupunem că ai un copil în comă/moarte cerebrală etc. și vine doctorul și îți spune Prietene, nu se va mai trezi niciodată, dă-ți acceptul să îl scoatem de la aparate, ca să salvăm alte 3 vieți, cu organele sale.
Îți deconectezi copilul de la aparate și îl dai pradă morții?
Nu vă spun opinia mea, pentru a nu vă influența 
NOU
Nu am copii, nu cred ca-mi doresc, insa nu l-as deconecta.
Poate suna pur egoist, insa odata deconectat, deconectat ramane.
NOU
Cei/cele care nu au copii, nu pot fi obiectivi cu privire la raspunsul acestei intrebari. Eu mi-as dona organele. Dar sa-mi deconectez copilul de la aparate…nu stiu…nu cred.
NOU
De copii te atasezi mult. Cat timp e tinut in viata, mai ai un dram de speranta ca-l vei vedea candva in aceeasi stare in care l-ai indragit la culme.
Deci.. NU cred.
NOU
Seara iti vin mai repede intrebarile sa ne pui in incurcatura ? Sunt sigur ca ai 2 raspunsuri sau cel putin intrebari la cele 2 raspunsuri ale noastre.
Dupa ce analizez toate sansele as fi in stare sa-l deconectez.
Cum eu astept un ajutor, o speranta de la alti donatori,asa asteapta cineva si de la mine. Avem nevoie doar de acel timp de a verifica care sunt sansele de a reveni la viata.
Stiu este usor sa scrii, mai greu sa aplici cand esti in fata faptului implinit, pe care nimeni nu doreste sa-l intalneasca.
NOU
Evident, răspunsul e un NU hotărât.
Din cauză de ce-ai spus la final… aia cu “…ca să salvăm alte 3 vieți, cu organele sale…”.
Odată ce-ai acceptat asta, devine mai ușor să condamni pe cineva la moarte – că “…salvăm alții…”
Dacă ăia “ALȚII” nu merită?
Cine hotărăște/decide?
Tu?
Io?
Hary?
O comisie oarecare?
Ori… cine dă șpagă mai mare?
Citeam mai deunăzi… de o famelie de amărășteni mecsicani… care avea ei o mătușă… în comă. Au ținut-o… foo’ douăj’ dă ani așa.
O spălau, o hrăneau, aveau grijă de ea.
Se rugau zilnic la doamne-doamne pentru ea.
A murit de moarte bună.
Nu ca să salveze pe “alții”.
Ce să zic grăsunule… tocmai tu, care ejți contra pedepsei cu moartea.
Bleah.
🙁
NOU
mosulica, am exprimat eu vreo opinie?
NOU
Eee…cum sa nu ?
” Nu vă spun opinia mea, pentru a nu vă influența ”
Noi stim de fapt ce ai vrut sa zici, este evident! Stim ce gandesti, stim tot! Si tocmai tu, care esti contra pedepsei cu moartea. Bleah 🙁
NOU
Repede a aparut si nervosul 🙂
NOU
probabil e la menopauza…
NOU
Dupa 3 opinii.
NOU
@Arhi: Las’că știu io ce-ți poate pielea.
🙂
NOU
Intrebarea este cretina de-a dreptul,i-ai fura dreptul la o minune copilului tau?
NOU
mi se pare prea retorica intrebarea… nu am copiii, dar a nu-l deconecta de la aparate si totodata a nu salva alte 3 vieti sfideaza orice urma de logica si morlitate… cel putin eu asa cred. PS> atat timp cat sansa e mult mai mica ca la loto, chiar nu cred ca merita sa fi atat de egoist.
NOU
daca nu ai copii, intrebarea nu ti se adreseaza
NOU
Grea inrebare.
Daca ar fi vorba despre mine nici nu as sta pe ganduri. Dar daca e vorba de copii mei, doar gandul imi rupe inima in doua. Nu cred ca as fi in stare sa imi dau acordul.
NOU
Azi trebuia sa eutanasiez catelusa bolnava de cancer. Nu am putut. Pur si simplu sunt prea egoist pentru a-i curma suferinta.
Niciodata nu as deconecta aparatele copilului. Un copil nu trebuie sa moara inaintea parintelui.
NOU
imi pare rau pentru situatia ta, iti urez multa putere. vei face ce trebuie.
NOU
Emotionanta si profunda problema. Sincer, ma depaseste. In alta ordine de idei, ce ocuopatie au unii ( recte eu ) duminica seara ? Taaa-daaaam:
www.facebook.com/photo.php?fbid=240859039385027&set=a.239276636209934.59259.184603995010532&type=1&theater
NOU
habarnam al 14-lea.
dar daca e unul din parinti? sau un bunic? sau logodnica? sau sotia?
sau daca esti tu, persoana intai, intins acolo?
conteaza? o situatie ipotetica este toma` asta, ipotetica.
PS apropo, t-am zis ca maine e luni?
NOU
cred ca daca ar fi parinte, bunic, logodnica, sotie… ai mai sta sa te gandesti. Dar daca e vorba de copilul tau raspunsul e direct NU
PS: mai mananc litere, dar e de la terapia prin care trec :))
NOU
cred ca gresesti. nu m-as gandi a2 oara. nu m-as gandi nici prima oara. de fapt nici nu ma intere` pana nu sunt pus in situatia respectiva.
cat despre copii, raspunsul nu este direct nu.nu poate fi. baga un ochi la stirili de la ora 07-08-09-09:30-10-11-12-13-15-17-19-21-22-23-23:30-12-01-03-05-07 etc.
NOU
clar ca da, e oricum mort daca doar aparatele il tin in viata si sanse de revenire nu mai are, probabil daca ar fi fost destul de mare el ar fi vrut sa facem asta, eu cel putin asta vreau pentru mine, in caz ca… Si in aceeasi idee ar fi fost educat si copilul.
NOU
NOPE-io cred ca exista sanse sa isi revina si incerc in continuare/exista medicina alternativa si am vazut multe vindecari interesante in viata mea
NOU
Aș spune nu. Și nu, nu este un gest de egoism sau de nepăsare față de alții, ci pur și simplu este gestul unui tată care își iubește copilul mai mult ca pe propia lui viață sau ca pe oricare alta.
Este ca și cum un criminal ți-ar răpii copilul împreună cu un altul, iar tu ai avea posibilitatea de a alege care copil să fie împușcat, si care să fie elberat. Evident că l-ai alege pe al tău, nu ? Știu, este groaznică comparația, dar după părerea mea cam așa stă treaba.
NOU
eu as zice altfel. nu, nu este un gest de nepasare fata de altii. este un gest de cine plm sunt astia `altii`? si de ce mi-ar pasa de ei?
da-i in mortii lor, sa crape. copilul meu trebuie sa traiasca.
ce e asa greu de inteles?
NOU
Ăia alții, sunt semeni de-ai tăi, buni sau răi, proști sau deștepți, bogați sau săraci. Hai să pun problema altfel:
Normal că nu aș accepta să opresc aparatele propiului meu copil. Dar dacă moare? Atunci – eu unul, aș fi de acord ca medicii să îi poată colecta organele. Cât de curând, mă gândesc serios, să semnez și eu chiestia asta. Da nene, mor, luați ce aveți nevoie din mine, salvați cat de multe vieți puteți cu ¨mine¨!
NOU
cred ca intrebarea era daca ai decide tu. nu ce ai face daca deja ar fi mort.
NOU
stai asa, ca acu` ma trezii( 2:117am). aia altii nu ma privesc indiferent in ce context.
copilul meu-aici se opreste tot.restul nu ma intereseaza.
NOU
O intrebare care ma sperie de moarte.
Probabil as innebuni.
NOU
Bre, deja ma enervati! Cum plm, sa inchideti aparatele?? Eu nu am copii, dar ma gandesc la varianta unui frate, sau parinte, persoana iubita, prieten bun. Niciodata nu as fi de acord sa opresc aparatele. Acum poate nu exista solutie. Dar daca se gaseste peste un an, sau 3, sau 5, sau 10 ? In Romania poate mor sute, chiar mii de persoane zilnic. Am vreo obligatie sa le salvez, sacrificandu-mi o persoana apropiata? Sa stiu ca exista o sansa dintr-un milion pentru recuperare si tot nu as fi de acord. Ma bazez pe sansa aia, de unu la un milion! E dreptul meu sa sper pana la final! Daca a murit, ok… sa ajunga toate organele oriunde si sa salveze cat mai multe vieti. Dar cat timp nu si-a dat duhul, chiar si sustinut(a) de aparate, NICIODATA !
NOU
Dani Corban +1
NOU
la fel sper si eu in secret in legatura cu fosta prietena. bunicu a fost leguma cativa ani, nu ia dorit nimeni moartea, a fost ingrijit si iubit pana in ultima zi, dar n-a mai fost bunicu de cand a devenit leguma.
mai barbar decat deconectatu de la aparate mi se pare practica, in care ii dau drumu din spital sa moara acasa, dar na in romania e saracie…
NOU
il donez cu conditia sa imi dea si mie ceva sa imi ramana amintire, wtf… 😐
eu pe mine m-as dona, daca s-ar pune problema si mi se pare un lucru uman sa faci asta. reversul medaliei daca nu faci asta e ca exista piata neagra de organe si cei care ar avea nevoie de acele organe ar putea apela la ea si in felu asta poate moare un copil sanatos…
NOU
Tu pe tine te-ai dona? :))) Pai du-te, frate…nu te opreste nimeni. Sinucide-te si doneaza-ti inima, ficatul, rinichii si tot ce mai ai bun prin tine. Iti dai seama cate vieti salvezi ? Poti salva 5-6 persoane in schimbul unei singure vieti ( a ta ) . Du-te tare, cine te opreste ?
NOU
super filme,tu din ce fotbal vorbesti?
NOU
ma jur ca nu stiu cum sa raspund… 😐
NOU
nu, pe bune. ultima oara cand am auzit de piata neagra de organe era pe un post pirat din taiwan.
nu de alta, dar eu nu stiu pe nimeni care sa se fi trezit fara ficati sau rinichi dupa o noapte de betie. pe unde te invarti, man?
PS. ofer exclusivitate si prim apel la 112. restul drepturilor de a face bani de pe urma fraierului imi apartin.
NOU
In 2003, an illegal kidney-procurement network was uncovered in South Africa. The donors were recruited mostly from the slums of Brazil, flown to South Africa where the operation was performed, compensated between $6,000 to $10,000 and returned home [source: Rohter]. The South African middlemen were then able to sell the organs for as much as $100,000
In the U.S., a black market for human tissue exists. It usually involves bodies about to be cremated.
asta asa la o prima cautare…
NOU
ASdfix daca chiar ai putea sa faci asta ai avea respectu meu, dar asa vorbesti aiurea sa te aflii in treba, mama ta stie ce combinatii propui pe net? :))
NOU
@super, mama n-are treaba, im a big boy.
ce zici tu acolo sunt niste speculatii de aci science.howstuffworks.com/life/human-biology/organ-donation.htm
undeva pe la pagina 8. cat despre rohter,la prima cautare, habar n-am cine sunt aia
NOU
bai nici eu, nu e ca si cum ar avea pagina pe facebook chestiile astea si plus de asta romania nu intra in target ca e saracie. abia stiu o persoana fara un rinichi si o cunostinta care alti ochi ceva de genu, dar el sta in america… :-??
NOU
Acum as zice da, pentru ca sunt detasat. Dar nu sunt deloc sigur ca mi-as mentine opinia asta dupa ce as avea un copil. Situatia la care ma gandesc ar fi o situatie unde stiu sigur ca ar muri in 1-2 luni si este tinut in viata doar de aparate in coma indusa ca sa nu simta durerea. Aici nu cred ca as fi egoist ca sa mai petrec alea 2 luni cu el (presupunem prin absurd ca n-ar mai utile organele dupa moarte, deci e o situatie destul de improbabila). Dar nu pot sa fiu sigur de ce decizie as lua in cazul unei alte persoane, fie ea si ADN din ADN-ul meu. In cazul meu, daca as ajunge la situatia asta si s-ar lua in considerare indiferent de ce ar crede persoanele responsabile de mine atunci (fie ele nevasta, copii sau parinti) as cere sa fiu deconectat dupa o perioada de timp. Dar cum in Romania inca nu se tine cont de optiunea personala in cazul donatorilor de organe, n-are nici un rost sa-mi fac iluzii ca asa ceva s-ar accepta in sistemul medical.
Oricum, interesanta discutie si o sa fie interesant de citit si opiniile celorlalti.
NOU
@ratonbox, organele sunt utile si dupa moarte. In cateva saptamani vine primavara si ies motociclistii la plimbare 🙂 Stii cum zumzaie elicopterele in perioada asta? Ca niste albinute muncitoare, plecate la prelevare de organe. Se numesc ” curse umanitare ” . Ce avem noi aici? O mana in boschet, un picior pe caldaram, un creier facut praf si, si…un ficat aproape sanatos. Uraaaa! Il punem frumusel in lada frigorifica si mergem mai departe 🙂
NOU
Ce avem noi aici? O mana in boschet, un picior pe caldaram, un creier facut praf si, si…un ficat aproape sanatos. Uraaaa! Il punem frumusel in lada frigorifica si mergem mai departe
fix asa se intampla si cica eu sunt ala fumat…
NOU
Am avut un unchi ce a suferit un avc (atac vascular cerebral) cu mai multe complicatii pe parcurs.
Doi medici mi-au spus ca o minune se poate intampla si isi poate reveni.
Am sperat fiecare secunda ca o sa-si revina.
Dupa deces am aflat ca restul familiei se pregatise deja pt inevitabil si ca “minune” in termeni medicali inseamna fara sanse.
Eu as astepta minunea.
Cei ce vor sa-si eutanasieze copii sa inceapa cu câinii vagabonzi first. Ar salva mai multe vieti omenesti asa.
NOU
Vorba lui Corban, ati luat-o toti pe langa tren. Bag mana in foc ca 90% din astia care va bateti cu pumnii in piept ca “da, l-as deconecta”, nu aveti habar despre ce vorbiti..si in mod cert daca doamne fereste se investe vreodata scenariul asta nu v-ati deconecta copilul.
NOU
(Nu am copil.)
Mi-ar plăcea să pot spune da, dar ştiu sigur că nu aş fi în stare. Am abia 21 de ani, dar mă gândesc cu drag la ziua în care voi avea copil, atunci când va veni momentul, şi ştiu că acel copil ar însemna totul pentru mine. M-aş baza pe cei apropiaţi să mă ajute să fac ceea ce trebuie făcut.
NOU
decat sa stiu ca organele ar ajunge hrana la viermi as prefera sa stiu ca genereaza viata in alte corpuri…stiu ca suna oribil dar contextul e de asa natura
NOU
n-ai copii gylda right?
NOU
doar pentru ca parerea mea nu coincide cu a ta?
NOU
arata-i poza ta:)))
NOU
Categoric NU!
Nici dacă as știi ca salvez 100 de vieți si copilul meu nu are nici o șansa, nu as accepta deconectarea si prelevarea de organe.
E o carte misto pe tema asta – si dacă e adevărat, marc levy. 🙂
NOU
Am un baiat de 4 ani si o fata de 7 , si sincer daca as fi in situatia data , deoarece sunt copii mei si ii iubesc eu nu i-as lasa sa sufere conectati la niste aparate . Lasandu-l conectat sunt constient ca asa suferim toti , copilul , eu , sotia , as suferi foarte mult asteptand o minune divina , sa ii inviie neuronii sau ceva minuni la care face BOR reclama . Asa stiu ca da , eu am luat decizia de a scapa de suferinta pe copil , pe familie si pe alti 3 oameni , poate la randul lor copii , care asteapta un organ. Opinia mea , nu imi sariti in cap , fiecare face ce vrea .
NOU
dar daca stii sigur ca EL nu sufera, i-ai mai lua viata?
NOU
Ce-mi plac mie ăștia care hotărăsc ei pentru alții… alde George, zic.
Pă principiu’ “io i-am făcut, io decid viața lor!”
Nu Gicule… te informez cu regret că moralmente vorbind, faptul că ai dat nițel din fund la un moment dat, nu te califică să decizi moartea ori tranșarea pe bucăți a altcuiva; nici măcar dacă e copilul tău.
Și lasă-mă cu ce zice legile – alea n-au treabă cu moralitatea, după cum BOR n-are treabă cu credința.
Mișto cum altcineva decide cum să te tranșeze pă bucăți… ca la abator.
Ficatu’ merge la bețivu’ ăla de cântăreț… un rinichi la manelistu’ ăla… un plămîn la ‘telectualu’ ăla care a fumat carpați patruj’ dă ani… chestii d-astea.
Să revenim deci la ce-a întrebat Arhi:
“Să presupunem că ai un copil în comă/moarte cerebrală etc. și vine doctorul și îți spune Prietene, nu se va mai trezi niciodată, dă-ți acceptul să îl scoatem de la aparate, ca să salvăm alte 3 vieți, cu organele sale.
Îți deconectezi copilul de la aparate și îl dai pradă morții?”
Încetați cu kkaturi gen “…dac-ar fi vorba de mine…” ori de țața Veta, ori de vecinu’ de la 3.
Întrebarea e clară – răspunsurile sunt (unele) imbecile.
NOU
Blegoo, tu chiar crezi ca la transplant ajung doar fumatorii, betivii si manelistii? Sau altfel zis, cei care ajung sa aiba nevoie de un transplant sunt automat oameni “rai”? (rai = plini de vicii sau care nu au viziuni / preferinte muzicale / aspiratii asemanatoare cu ale tale)
NOU
C’mon…ce sunt întrebările astea…
Nu, normal că nu. E o noțiune simplă, numită dreptul la viață.
Dacă persoana a murit și se pot folosi organele pentru a salva o viață, da…însă nicio persoană nu este responsabilă să-și dea viața pentru ca o alta să trăiască. E simplu.
NOU
inca nu am copii, dar de-abia astept unul..
Chiar de curand m-am gandit si eu la acest lucru si nu am reusit sa-mi dau un raspuns.. Mai mult decat ati spus voi pe aici, m-am gandit cum ar fi daca persoana draga ar fi deconectata iar apoi sa se constate ca poate ar fi avut ceva sanse sa isi revina si sa nu mai poti face nimic..
Bine, ce spun eu nu stiu daca se poate intampla, dar daca da, nu cred ca as mai putea trai linistit restul vietii..
NOU
Inchid aparatele si donez organele! Se duce o viata dar se salveaza zece!
P.S. Cred ca durerea e mai mare sa-l vezi ca o leguma zi de zi decat sa stii ca a murit si trupul lui a salvat alte vieti!
NOU
Fiecare viata e unica, nu are pret. Nu poti spune ca zece vieti sunt mai importante decat una. infinit = infinit * 10
NOU
in prima instanta nu. as mai intreba cativa medici si daca raspunsul unanim e nu, m`as gandi la varianta propusa de ei. daca ar fi un dram de speranta, indiferent cat de mica, l`as tine in aparate.
NOU
Am băut cafeaua, m-am trezit, și simt nevoia să revin cu un al doilea comentariu, cum primul lasă impresia că vorbesc “din cărți”.
Din perspectiva umană, răspunsul meu ar fi același, nu.
Am 20 de ani, am un frate de 7 ani, l-am văzut crescând, nici nu vreau să mă gândesc cum e să fii părinte într-o asemenea situație, mai ales mamă. Nu aș putea să trăiesc cu faptul că am spus da, că am renunțat.
NOU
nu cred ca in romania se pune asa problema – nu il deconectezi tu, au grija ei in schimbul de noapte … poate gresesc, dar nu am auzit asa ceva pe aici, doar in filmele ( si vietile?) americanilor se poate …
acuma, depinde foarte mult de starea celui care e pe cale sa “plece” … daca intuiesc o suferinta cred ca sunt de acord, daca mai am o speranta – nu sunt de acord, bineinteles … dar eu cred ca medicii iti propun deconectarea doar atunci cand nu mai e nici o sansa ( spre exemplu creierul este prajit total sau un organ vital este dus )
NOU
logica mi-ar spune să le închid, dar nu ştiu dacă aş putea…
NOU
Nu stiu ce as face, probabi nu as deconecta pe nimeni drag sau nu. Nu ma simt in masura sa decid asupra vietii unui om nevinovat. Dupa ce moare cred ca as fi de acord cu donarea organelor sanatoase.
NOU
Vai, eu camd am vazut titlul speram sa intreebi daca lumea-si stinge calculatoarele si ce mai au inainte de culcare:D
NOU
(nu vorbesc de copii ca nu am, ma gandesc la apropiati mie)
daca ai sti 100% sigur ca respectivul conectat la masini e de fapt mort, probabil ca as da acceptul pentru deconectare (medicii vorbind de minuni nu ajuta. cat de greu e sa zici : da domnle, e mort, masina respira in locul lui).
cat despre donatia organelor, e strict decizia lui. nu a mea. sau a altcuiva. a semnat ca e de acord, bine. nu a semnat, la fel de bine.
oricum, in cazul adultilor pot sa decida singuri ce sa se intample si in cazul donarilor de organe, si in cazul mortii clinice. (sau la noi nu se poate ?)
apropo, vad ca unii accepta cu seninatate donatia organelor. sincer sa fiu (chiar din perspectiva in care nu am inca copii), daca s-ar intampla asa ceva catastrofal, nu ma vad in stare sa reactionez rational. cel mai probabil primul om care mi-ar sugera o disectie si o impartire de organe s-ar alege cu ochii umflati.
NOU
Daca nimeni\majoritatea nu ar accepta sa doneze organe, sistemul nu ar functiona. Intrebare merita pusa altfel: Tu ai accepta organul de la alt om daca ti-ar salva viata ta/ a copilului tau etc ? Ai fi fericit ca poti/poate trai mai departe alaturi de tine, datorita sacrificiului altui om?
NOU
Raspunsul e in enunt.
“Prietene, nu se va mai trezi niciodată” – e mort deja. Restul e doar o formalitate.
@Dani Corban – you’re the reason we can’t have nice things 🙂
NOU
@ sentienceoverfire, dar de ce nu schimbi tu lumea in bine? Poti sa faci o fapta buna , sa te sinucizi si sa iti donezi organele. Iti dai seama cate vieti salvezi ? Nu fi egoist, salveaza niste vieti! Would be a “nice thing” to do 🙂
NOU
Daca schimbam copil cu batran, raspunsul meu este categoric da, intrerupem. Asta in conditiile in care nu salveaza nici o alta viata moartea batranului. Si la copil, in functie de cauzele comei profunde/a nerevenirii lui, raspunsul este tot teoretic da. Posibil insa ca pusa in fata faptului, copilul fiind al meu, decizia ar fi mult mai grea. Tind insa sa cred ca dupa un timp (o luna, un an) as lua tot decizia de a renunta.
NOU
Cat despre donat, sunt pro, indiferent de persoana, varsta. Oricum sunt pro incinerarii, deci nu vad sa conteze starea corpului in momentul arderii.
NOU
Depinde cat de obez e copilul, daca provine din parinti supraponderali , predispusi la diverse afectiuni, poa’ sa stea mult si bine pe aparate. Altfel, da , sa mai salvam 2-3 vieti, zic .
NOU
Eeeeeeeeeeeeee…Simplu e sa scrii…sa pui o intrebare…alta e sa simti…O sa va spun o povestioara…
Acum 16 ani si putin Claudiu a avut accidentul…Dus repede la Bagdasar, facut RMN…dignosticul venit ca o bomba!Zile critice la reanimarea sectiei de neurochirurgie(et.8). Ni s-a spus ca urmeaza o peroada critica in care putea muri…Avea 14 ani…atunci. In acel salon, tineri cu accidente similare, faceau stop cardio-repirator, erau resuscitati, dar…Li se aprindea lumanare, apoi…si ii tineau acolo 2 ore.Groaza in sufletele celor care mai traiau.. O intrebare aparea si la bolnav…probabil…dar si celor care ii insoteau…Claudiu a trecut de acea perioada…a fost operat.Alte 21 zile critice…la fel…Intr-o zi…nu mai putea sa respire…intra in soc…Vine de la reanimare cu aparate de resuscitare…Se sufoca…Ei ma dadeau afara …eu intram. Nu vreau sa simtiti in viata voastra asa ceva…Acum puteti raspunde la intrabarea lui Arhi? Sincer? Eu daca in acele momente ma intreba un doctor asta…nu as fi fost in stare sa ii spun : Da…Am sperat pana in ultima clipa si nu degeaba, caci acum mai e putin si implineste 31 ani.Ca parinte as spune categoric : nu!Dar cum spun si ceilalti: copii ar trebui sa isi ingroape parintii. Daca am gresit pe undeva…m-au coplesit amintirile groaznice…
NOU
pai nu ti-au pus intrebarea ca nu era cazul, mai erau sperante … intrebarea se pune atunci cand nu mai e nici o speranta, dar chiar nici una ( cel putin asa sper )- doar n-o sa omoare un pacient pentru binele altora!!!
NOU
Daa. Macar stiu ca salvez cateva vieti si asta mi-ar mai alina putin din durere
NOU
Da.
NOU
fiind in moarte cerebrala , adica edem cerebral , aparatele fac ca restul organelor vitale , inima plamanii , sa functioneze , fara acele aparate el e mort . Cu acle aparate el e mort , neuronii nu se refac , nu au tesut regenerativ , copilul nu mai sufera deoarece nu mai are ce sa simta . Da , l-as deconecta de la aparate . Nu l-as tine 10 ani acolo pe patul de spital , afectand direct si familia . Eu sunt de acord cu donatul de organe , cine nu e poate refuza asta si sa il lase asa .
NOU
Mie nu mi-ar placea sa traiesc ca o leguma, care doar resipira si atat, asa ca poate nici copilului meu nu i-ar placea aceasta situatie. Asta e o situatie pe care probabil nu o vei intalni niciodata si nu stii ce raspuns sa dai, pana nu te intalnesti fata in fata cu evenimentul respectiv.
NOU
L-as deconecta. Chiar daca n-as mai dormi bine 10 ani din cauza asta. Asa mi-as dori si pentru mine daca as fi in moarte cerebrala sau paralizat. Am avut un bunic care a fost paralizat total si stiu cum e. Viata trebuie se fie frumoasa. Sau sa nu mai fie.
NOU
Ca mama a doi copii, alegerea mea ar fi, cu siguranta, sa accept prelevarea organelor. Este insa o alegere informata, dat fiind ca de cateva saptamani ma ocup de campania Pro Tv “Exista viata dupa moarte”.
Medicii propun aceasta varianta numai in cazul in care pacientul, aflat in moarte cerebrala, este declarat DECEDAT. Legal, este mort. Creierul este iremediabil distrus, nu mai poate comanda nici macar respiratia, fie ca este fizic distrus (accident de masina) sau inundat masiv cu sange (accident vascular cerebral). Nicaieri in lume, dintr-o asemenea situatie, bolnavul nu s-a trezit. Sunt 0 sanse de revenire. Zero! Nu exista reflexe, nu exista unde cerebrale. Pana se opreste si respiratia, care e oricum sustinuta de aparate, e doar o chestiune de ore sau zile sau saptamani. Iar in acel moment se pierd si organele.
Procedurile pentru declararea mortii cerebrale sunt extrem de stricte si nu lasa loc de eroare. Cu respectarea legii, e imposibil sa ti se propuna asa ceva daca trupul celui iubit nu e, din pacate, un cadavru.
Am cunoscut familii care si-au dat consimtamantul pentru recoltare dupa indelungi ezitari si simt acum ca cel drag a trecut mai departe. Am cunoscut si o mama care a refuzat ca organele baietelului ei de 9 ani, lovit de un sofer beat, sa fie folosite, post mortem, in transplanturi pentru alti copii. Acum regreta.
Nu exista o alegere corecta, inima are ratiuni pe care ratiunea nu le poate patrunde. Dar Biserica nu se opune transplantului, desi drumul a fost lung… medicina e departe de a “repara” creierul… si, la fel cum e greu sa accepti prelevarea de la un apropiat decedat, e crunt sa iti vezi mama sau pruncul murind, in timp ce altii mor oricum si iau cu ei pe lumea cealalta si organe viabile. Eu vad asemenea situatii si va asigur ca e sfasietor.
In Romania, nimeni nu poate decide, din timpul vietii, daca in cazul unui eveniment nedorit fara iesire va deveni donator de organe. Hotaraste numai familia.
Astazi am difuzat la Stiri cel de-al doisprezecelea reportaj pe tema transplantului. Le gasiti pe stirileprotv.ro
Sanatate si forta!
NOU
Adriana Stereeee!!!! Uuuhuuu, huge fan! :* :* :*
V-am apreciat mereu demersurile jurnalistice, incarcate de profesionalismul unui job facut totalemnte din pasiune. Va respect munca. Va respect ca jurnalist, filantrop, bonom si nu in ultimul rand, femeie.
Eu sunt Dani Corban : 1,85 metri , 80 de kg, brunet, ochi caprui, aspect simpatic, personalitate ludica. Obisnuiesc sa pilotez elicoptere, pasionat de poezie si sah. Am doi caini ( rasa ciobanesc german ) si 10.000 de euro in cont. Stiu sa folosesc aspiratorul si sunt un geniu nebun in bucatarie. Pentru mai multe detalii, ma gasiti pe facebook. 😉
NOU
Salut, Dani!
Cuvintele tale mi-au facut ziua mai buna, desi te cunosc si eu de aici si imi pastrez o rezerva cu privire la… smecherie. Sunt ani buni de cand urmaresc acest blog si multe altele si te admir pe tine si pe toti cei care ii spun apasat parerile. Dar ies din coltul meu intunecat foarte rar. Acum ma ardeau degetele, tocmai pentru ca sunt opinii care fac, uneori, diferenta dintre viata si moarte.
Cu prima ocazie dau de veste celei mai faine fete pe care o voi cunoaste despre atributele tale. Pentru moment, in ziua mea libera, ma ingrijesc de cele doua mici atasamente (3 si 5 ani) si pun la cale o placinta cu mere. Nu esti singurul geniu nebun la cratita.
Bafta tuturor!
NOU
@ dani corban
NOU
as cere mult mai multe explicatii decat un “prietene, blabla” si inca n-shpe pareri de doctori. daca chiar nu ar mai fi nici o sansa poate as reusi sa spun da, altfel… nu.
NOU
@adriana stere: Se cunosc cazuri in care cu 0 sanse pacientul s-a trezit dupa o vreme mai lunga sau mai scurta. Cazuri in care chiar si medicii nu si-au putut explica cum de omul ala s-a trezit. S-au intalnit cazuri care dupa doua zile de stat la morga omul s-a trezit gol pusca pe o masa unde urma sa fie autopsiat, cazuri in care cu acceptul familiei s-au inchis aparatele de respirat si brusc omul a inceput sa respire. Nenumarate sunt caile cuiva…… Poate mi-as da acceptul in cazul in care as vedea ca are capul facut terci si atunci as concluziona ca asa e si probabil as semna, dar sa fiu mama si sa-mi dau acceptul pentru prelevare de organe in cazul unui AVC cand eu as simti chiar si cu 0 sanse scoase din gura medicului se mai poate ceva….nu cred ca as semna. Eu am primit un diagnostic gresit odata si stiu ce inseamna 0 sanse. Medicul nu e Dumnezeu sa-mi declare asta. Uite, eu cand am semnat pentru permisul de conducere mi s-a mai dat o foaie pe care sa o semnez daca sunt de acord cu prelevarea de organe in cazul in care se intampla ceva cu mine si nu am fost de acord. Am spus ca numai sotul si cei apropiati vor decide pentru mine. Cum sa fiu de acord ca o comisie sa decida ca eu sunt leguma sau nu? Simt ei ceva pentru mine? Au ceva in comun pentru mine? Eu sunt un corp din care se pot lua organe pentru ei si atat. Poate sunt prea egoista dar si discutiile pe tema asta pot fi multiple……
NOU
@mihaela
Iti respect opinia, dar te contrazic. NU exista cazuri confirmate oficial, documentate in care un pacient cu activitate O in trunchiul cerebral si in cortex sa se fi trezit. Nicaieri, nici acum un an si nici acum 10. Pur si simplu nu exista.
Iti poti reveni dintr-o coma profunda, iti poti reveni din moarte cerebrala, din moarte cardiaca, dar nu din moarte cerebrala. E imposibil, in vremurile in care traim, si sa sustinem altceva, fara dovezi, e incorect.
Atentie, au fost cateva cazuri de notorietate (Statele Unite si Chile) in care pacientii au fost efectiv confundati si a fost pregatit de prelevare un comatos aflat in moarte aparenta- semnale slabe, greu erceptibile, dar creierul functiona. Au fost erori grave, regretabile, dar e cu totul altceva.
Noi vorbim aici de un deces declarat de 2 ori, la interval de 6 ore, de 2 comisii care se pronunta, de multiple analize si teste care trebuie sa dovedeasca simultan ca pacientul este MORT. Aici nu e loc de eroare. Totul ramane la dosar, iar a “forta” lucrurile ar insemna crima.
In fine, accept ca exista n situatii in care medici incapabili sau care se avanta in prognosticuri vin catre familie cu verdictul “sanse 0”. Vreau sa cred insa ca in domeniul transplanturilor lucreaza, in prezent, in Romania, doctori cu moralitate impecabila. Am cunoscut cativa.
Toate bune!
NOU
Adriana tu te vezi ce dai din degete? “Iti poti reveni dintr-o coma profunda, iti poti reveni din moarte cerebrala, din moarte cardiaca, dar nu din moarte cerebrala” – citeste de doua ori ce ai scris cu propria manuta si dupa aia spune-mi chiar te-ai bagat campania “Exista viata dupa moarte” ? Iti poti reveni din moarte cerebrala dar nu din moarte cerebrala? Poate sunt eu dusa….
NOU
a fost un typo, nu fi si tu carcotasa
NOU
E un typo de jurnalist….daca ar fi in direct la tv as spune ca mai faci si gafe ca doar esti in direct….dar cand poti vedea ce ai scris…mai ales cand esti implicat intr-o campanie de genul asta…. Cati parinti mai pot fi increzatori intr-o asemenea campanie cand dai din degete asa ceva? Ea spune ca-mi respecta opinia dar ma contrazice….cred ca am si eu dreptul la o contrazicere, nu?
NOU
@ mihaela, nu are rost sa va certati. Eu va iubesc la fel pe amandoua.
NOU
Iti poti reveni din coma, din moarte CLINICA, din moarte cardiaca (resuscitare), nu din moarte cerebrala…
NOU
Nici daca-mi spun 10 comisii nu inchid aparatele. Toate aceste comisii nu fac decat presiune pe familii pentru a declara pacientii decedati cerebral……e mai simplu….fac trei pacienti bine decat sa-l tin pe cel accidentat in viata. Uite un articol aici:
www.lifesitenews.com/news/one-in-five-brain-dead-patients-still-alive-claims-lawsuit/
Ca la autoturisme….nu? Repar trei cu una pe care pot sa o duc la programul rabla. Asigurarile astea vin peste Romania si nu stiu cu ce sa inceapa! Cu sanatatea nu? Ca-i mai banoasa si e la indemana…
Daca dai o simpla cautare pe google vei gasi o gramada de cazuri declarate 0 activitate cerebrala de catre n comisii, la care parintii s-au incapatanat sa creada ca nu este asa si au avut dreptate.
NOU
Am stat pana acum pe margine si am citit ce s-a comentat pe marginea acestui subiect. E extraordinar sa nu fiti in situatia de a va pune intrebarea cea mare: le inchid sau nu? In 2008 am fost in situatia asta si am spus DA. Eram in perfecta cunostinta de cauza, stiam exact si clar ca nu-si putea reveni si stiam exact unde vor ajunge organele lui pentru ca am vrut sa stiu unde vor ajunge si pentru ca pur si simplu am putut. Oamenii aia traiesc si acum iar el traieste in continuare prin ei, cel putin pentru mine. Asta simt.
NOU
nu as avea puterea. cel putin, nu cred
NOU
Te cred. Pentru mine parca s-a crapat pamantul cand am zis da.
NOU
Iti respect decizia…mai ales ca tu ai simtit ca nu se mai poate face nimic. Ai facut ceva extraordinar si te admir sincer! Insa nu stiu daca eu personal as putea sa iau decizia pentru cineva. NU STIU! (mi se face pielea de gaina)
NOU
Exact despre asta e vorba, Mihaela. Despre cat poate fiecare. Eu am putut, dar nu e toata lumea obligata sa faca asa ,cum nu e toata lumea obligata sa fie de acord cu mine. pentru copilul meu stiam clar ca nu se mai poate face nimic. Si sa stii ca m-am simtit altfel cand l-am vazut pe primul pacient care a iesit din operatie stiind ca are o parte din copilul meu.
NOU
Nu la cat poate face fiecare m-am refer. Tocmai iti respect decizia pentru ca tu AI SIMTIT ca nu se mai poate face nimic. E mai bine sa sustii ce simti ca trebuie sa faci pentru cineva. Daca se intelege altceva in spatele vorbelor mele imi pare rau. Poate nu ma exprim cum trebuie.
NOU
Nu nu nu, crede-ma ca te-am inteles perfect. Dar m-am exprimat probabil aiurea. Sorry.
NOU
Anamaria, te rog da-mi un semn la adriastere@yahoo.com daca este posibil. Dincolo de discutia de aici, in care simt o duritate pe care nu o inteleg, as vrea sa vorebsc cu tine.
@mihaela Mi-am dat seama de eroare imediat si am corectat-o. Toti avem scapari
“dupa aia spune-mi chiar te-ai bagat campania “Exista viata dupa moarte” ? Eu n-am crezut ca ai facut o greseala de neiertat.
Arhi, multumesc pentru sprijin… typo. E un moment greu pentru mine. Dupa trei saptamani in care vazut muribunzi care n-au alta sansa decat un organ primit de la cadavru si am citit nopti de-a randul despre ce se intampla in transplanturi, vad ca totul se reduce la perceptia subiectiva. Un cuvant primit gresit si totul se naruie.
NOU
eu am stat putin cu copiii bolnavi de sida de la victor babes. e greu sa fii obiectiv. e greu sa fii subiectiv. e greu sa traiesti mai departe de copii, cuvinte si concept.
NOU
E clar ca trebuie sa fiu eu aia a dracu’. Adriana iti inteleg campania dar scuza-ma nu se face asa. Ar trebui sa se faca o informare corecta si sincera. Stii cum imi suna mie personal ce se intampla acum? (si crede-ma sunt conectata zilnic la realitatea romaneasca chiar daca nu traiesc efectiv acolo) Imi suna a “Donati organe!” . Nu e ca atunci cand te duci sa donezi sange, nu este ca a atunci cand iti cedezi unul din rinichi. Daca voi ca jurnalisti nu jonglati cum trebuie cu cuvintele da…se duce totul de rapa. Eu sunt conectata si la o realitate de a vedea ce sta si in spatele acestei donatii. Tu te duci de trei saptamani sa vezi oamenii astia …eu am lucrat luni de zile cu oamenii astia si cu documentele lor. Si in spatele cercetarii medicale se afla o realitate si mai cruda pe care de fapt voi ca jurnalisti ar trebui sa o tratati. Si acum tu ca jurnalist bun ce esti, efectiv “sari” pe Anamaria pentru a-i cunoaste toate coltisoarele private. Mi-as dori sa-i respecti decizia pe care a luat-o si sa o lasi in pace. E un exemplu pentru noi toti dar incearca sa-ti croiesti o campanie pe ceea ce doreste si simte fiecare pentru lumea din jur nu luand o persoana indurerata careia sa-i diseci viata si sa-ti faci o aureola de jurnalist pe nefericirea altora. Acesta este jurnalismul romanesc?
NOU
Mihaela, niciodata , dar niciodata nu am sa pot sa spun cuiva in amanunt ce mi s-a intamplat. Fiecare caz e particular. Dupa accident, la UPU Floreasca, unchiul meu a incercat 45 de minute sa-l resusciteze. El era de garda in seara aia. Eu am stiut din sursa sigura ca nu mai exista nici o sansa si era exclus ca unchiul meu sa ma minta doar pentru ca avea el pe lista de transplant niste potentiali ,,clienti”. Dar nu pot sa vin in fata cuiva care vrea sa isi promoveze campania si sa incurajez romanii sa faca asa ceva. Fiecare face cum crede si mai ales cum poate. Nu pot sa dau sfaturi cuiva in aceasta privinta.
NOU
Anamaria tu trebuie sa faci exact ce simti. Iar eu prefer sa fiu antipatica pentru ceea ce sunt. Nu sa fiu simpatica prin ceea ce nu sunt.
NOU
Mai sa stii ca asa sunt si eu.