Fiecare din voi a stat intr-un camin de student, la un moment dat. Ce vremuri, ce petreceri.

Am un prieten care stătea în căminul Moxa împreună cu prietena lui. Nu că nu ar fi avut bani să stea cu chirie sau altceva, ci pentru distracţia şi kterink ce ieşea zilnic acolo. Băute până la 5 dimineaţa, sex pe terasă, sub terasă, pe scări, sub scări, în veceuri, sub veceuri, pe veceuri. Da, mai mult stătea pentru sex.

Fiind cameră de femei acolo unde stăteau ei, clar, era plin de femei tot timpul. Fiecare păsărică, desigur, cu hăndrălăul după ea. Normal, doar nu ai lăsa să se risipească bunătate de 2 locuri într-un pat de o persoană. Paturi supraetajate de lemn, câte 5 locuri în cameră, deci 10 persoane minim. Zic minim, pentru că erau seri în care dormeau şi 20, depinzând foarte mult de cât de frig era afară.

Logic, în fiecare seară se lăsa cu sex. Cuplul de la fereastră era cel mai liniştit. De obicei, ea se întindea pe spate, se auzeau

nişte ţoc ţocuri, probabil preludiul, nişte fleoşka-fleoşka relaxate, un geamăt lung (al lui) şi, în maxim 5 minute, sforăiau amândoi.

Cuplul din patul de la perete erau genul de cuplu în care femeia e fericită. Indiferent de anotimp, indiferent de starea de curăţenie, el începea partida de sex cu un oral aplicat cu sfinţenie în acelaşi mod şi în acelaşi loc. Trăgeau un cearceaf să nu se vadă ce fac, dar în 99% din cazuri, tipa, când avea orgasm, trăgea de cearceaf şi îl dădea jos, lăsândul pe tip să delecteze camera cu buzele sale pline de gel sau brânză, după posibilităţi.

Sub patul prietenului nu stătea nimeni. Până când într-o seară, a apărut o fată. Lungă cât o zi de post şi slabă cât 2. ZIle de post. Alături de ea, un băieţel mic de statură, slab şi el, cu ochelari. Au salutat, şi-au desfăcut bagajele şi au ieşit pe hol, la ţigări.

Seara la culcare, el scoate capul sfios de după cearceaf şi întreabă:

– Deranjează pe cineva dacă facem şi noi dragoste?

Desigur, nu i-a răspuns nimeni, toţi fiind ocupaţi să geamă, să ofteze sau să pleoscăie.

Şi a început.

TACA TACA TACA TACA TACA TACA TACA TACA TACA TACA TACA TACA TACA TACA

TACA TACA TACA TACA TACA TACA TACA TACA TACA TACA TACA TACA TACA TACA

La început nu l-a luat nimeni în seamă, logic. Dar numai primele 5 minute. După următoarele 5 minute, toată lumea se oprise din activităţi şi asculta cu uimire.

TACA TACA TACA TACA TACA TACA TACA TACA TACA TACA TACA TACA TACA TACA

TACA TACA TACA TACA TACA TACA TACA TACA TACA TACA TACA TACA TACA TACA

Acelaşi ritm. Fără oprire. Fără oboseală. Ca o ciocănitoare vara, scobind după viermele ei, numai că acum viermele ciocănea în scobitoare.

După alte 10 minute, deja lumea începuse să intre la idei. Se întâmplă ceva, poate s-au spânzurat. Poate e un robot. Toţi masculii îşi dădeau cu părerea că nu există bărbat capabil de asemenea rezistenţă şi rapiditate. Desigur, tipele priveau pierdute în zare, ascultând cu smerenie.

TACA TACA TACA TACA TACA TACA TACA TACA TACA TACA TACA TACA TACA TACA

TACA TACA TACA TACA TACA TACA TACA TACA TACA TACA TACA TACA TACA TACA

 

Tocmai când toţi luaseră de comun acord decizia de a merge la patul lor şi de a vedea ce se întâmplă, ţăcănitul s-a oprit. A gemut el, a oftat ea, ţoc ţoc….pauză…sforăit.

În acea cameră nu s-a mai făcut sex niciodată, cât timp au stat uscaţii în patul de jos. Numai ideea de a te putea compara cu ţacaţaca timp de 30 de minute era de nesuportat.

Unde sunt preludiile de altădată?