Aveți one time movies?

Sunt un om simplu, cu idei simple și obiceiuri simple.
Recitesc de mai multe ori cărțile care mi-au plăcut mult. De exemplu Fundația lui Asimov și Dune. Mă uit, o dată la câțiva ani, la serialele care mi-au implantat în inimă personaje care mi-au rămas dragi și, din când în când, intru, le văd parcursul de la început până la sfârșit, mă mai despart o dată, temporar, de ele și aștept, din nou, momentul, când mă voi reîntoarce la el. Da, Sheldon, anul acesta e anul tău.

Mă uit, în fiecare an, după noiembrie, la LOTR extended edition, Harry Potter, Matrix (primele 3) și, câteodată, John Wick (Si vis pacem para bellum). Și sunt mai multe filme la care mă reîntorc, evident, Intestellar, Incepcion, 28 days later, Blade, Mărgelatu (da, nu râdeți, mie îmi place, am toate filmele din serie, plus cele cu comisarul Moldovan, BD la munte și la mare, Pistruiatul, Toate pânzele sus, Dolarii și Ardelenii).

Toate astea din cauză că îmi este greu să mă atașez de personaje noi, atunci când am terminat o serie în care, evident, m-am identificat cu toți cei de acolo, am suferit alături de ei, am râs, am plâns, m-am înfuriat. De asta îmi plac mie isekaiurile, pentru că, la oricâte te-ai uita, tot cam pe acolo ești.

Dar exista două filme care au fost atât de complete, au scobit atât de adânc în mine și și-au lăsat o amprentă atât de puternică încât nu mai pot să le văd, în acest mod.
Gladiator și 300.
Sigur, când au apărut, le-am văzut de mai multe ori, la cinematograf, nu sunt cea mai răsărită fasolică din păstaie, așa că, ca și la Tenet, aleg să mă uit de mai multe ori la un film ca să pot să îl înțeleg.

Dar, după aceea, mi-a fost imposibil să mai pot să mă uit la ele și să mă relaxez, cum fac la celelalte, pentru că știu întotdeauna ce se va întâmpla mai încolo și totul va fi bine. După toată suferința, după lacrimile vărsate pe copilul său spâzurat și ars de grinda intrării în casă, Maximus moare și lasă loc la Gladiator 2, unde se face de râs Paul Mescal și scenariștii care au gândit atacuri de corăbii și rechini în Colosseum (vorbesc doar din trailere, nu am văzut gladiator 2 și nici nu o să îl văd vreodată). Trădat, cu femeia violată, Leonidas moare. Nu pot să mai reiau și nu pot să mai privesc. E acolo, îl știu, știu cred că și replicile, dacă mă stresez puțin, dar să le revăd…nu pot.