Observ, în online, o vânzoleală pe tema Vai, domnii din Greenfield nu au acces, la cocioabele lor de beton, decât prin aglomerație și nu prin pădure.
Povestea asta este similară până la identic cu povestea aeroportului Băneasa.

Lângă pista aeroportului Băneasa, deși era ilegal, niște băieți șmecheri, dar șmecheri, nu așa, glumă tip Andrew Tate, au construit case. Așa au vrut ei, să construiască case acolo, că acolo era terenul unde voiau ei să construiască case. Și, după ce au construit, și-au dat seama că, pe ei, îi deranjează zgomotul aeroportului și nu e deloc normal să nu poată dormi în cășile lor din cauza avioanelor. Și, fiind niște șmecheri adevărați, au închis aeroportul.

Același lucru s-a întâmplat în Greenfield. Unde, complet împotriva legii, care și acum interzice construcțiile în păduri, e ca și cum ți-ai face casă în parcul IOR (oh, wait), au construit niște ansambluri de blocuri, defrișând pădure la greu. Iar cumpărătorii s-au mutat elegant, cum mm să nu cumperi tu casă în pădure, când poți să stai în pădure, să ciripească păsărica, să faci instagram pe poteci, alergând, gingaș, cu mistreții. Iar acum se plâng că stai, dar noi nu avem drum de acces prin pădurea unde am plătit să locuim? Ne se pa posiblă.

Evident, șpaga va funcționa și, cel mai probabil, li se va construi, pe banii noștri, o șosea cu 4 benzi, pentru că na, oamenii sunt la alt nivel, la pădure. Am scris doar așa, ca să ne amintim, pentru că nimeni nu mai ține minte cum s-a făcut primul milion.