Pe vremuri, pâinea era cel mai ieftin aliment pe care îl puteai cumpăra. Pe vremea bătrânului Ceașcă, deși era aliment cumpărat pe sub mână, în ultima perioadă, cu cartele și rații de un sfert de pâine de persoană, tot ieftină era. Nu știu dacă era de calitate, pentru noi era vis să facem rost de frații Petreuș, 2 pui la jumătate de kilogram, care parcă muriseră de bătrânețe și inaniție, darămite să mai evaluăm calitatea pâinii.

Am primit poza asta pe whatsapp și nu mă mai satur să mă minunez. Pâine la 10 Euro kilogramul, pentru că e coaptă într-o tavă în formă de pisică? Hai, că aici ne dăm seama cu toți că se încearcă să se profite, ca de obicei, de chestiile dedicate copiilor, orice mizerie pentru copii trebuie să coste sky high, pentru că părinții cumpără, doar e pentru copii.

Dar restul de chestii, între 6 și 8 euro per kilogram? For the sake of fucks, nici dacă i-ai adăuga foiță de aur nu și-ar justifica prețul. Pâinea este cel mai simplu și mai ieftin de produs. Apă, drojdie și făină. Făina integrală este cea mai ieftină făină, este cea asupra căreia nu se intervine în niciun fel, bunicul meu hrănea animalele cu ea, rădea sfeclă și turna peste ea făină, ca să fie hrănitoare și să aibă gust bun. 10g de semințe, cât pui la o pâine? Sunt semințe de mumyo? Au fost cumva în spațiu și le-a adus înapoi Neil Armstrong, când au falsificat moonlandingul?

Mă gândeam la asta legat de închiderea lui La Prăvălescu, despre care au plâns cu lacrimi de sânge atâția oameni care nu i-au călcat niciodată pragul. Prețuri foarte mari, ultima oară când am cumpărat de acolo a fost ceva gen 800 de lei și am luat o sacoșică decentă de mezeluri și specialități, iar calitatea, well, să zicem cam la fel cu alea de la Răitar din orice magazin.

Toată lumea vrea să se poziționeze premium, să stoarcă cât mai mult dintr-o vânzare per client. Colonialele noastre sunt cele mai bune. Mezelurile noastre de la Angst cărora le scoatem eticheta sunt aduse tocmai din Mărginimea Sibiului și sunt făcute cu drag și grijă, în cea mai mare tihnă, de către fecioare neatinse nici măcar de un magic wand, dar care poartă lushul cu mândrie. Pâinea noastră folosește lacrimile acelorași fecioare, nici nu trebuie să îi punem sare, iar maiaua e crescută la sânul lor puternic, dar dulce.

După care dăm faliment și lumea e vinovată că nu ne-a cumpărat produsele.