Contul meu
Până acum câțiva ani, mersul cu avionul era plăcerea mea supremă, nu cred că găseam ceva mai funny de atât. Efectiv mă înghesuiam la plimbări cu avionul, dară era de plecat undeva, eram primul, eram în stare să iau avionul până la Ploiești.
Până acum câțiva ani, când a trebuit să fac un drum de Madrid, pentru prima oară în viață. Și, datorită decalajului time zone, neatenției și altor factori, nu știu de ce, am avut impresia că drumul va dura două ore și pentru două ore mi-am setat așteptările.
Imaginați-vă surpriza mea când, după două ore, doamnele din avion au început să scoată tingirile alea ca să servească masa, lichide, chestii de genul. Și după aia mi-a picat fisa și am început să fac calcule în cap, că 3000+ km nu se fac în 2 ore, pentru că nu este școala Top Gun.
Și, după ce am calculat că sunt cam 4, atunci a început problema, pentru că eu eram pregătit mental de 2 ore, aveam film pe telefon ptr 2 ore, muzică pentru 2 ore, wadda fuck do i do now? Mai ales că eu nu pot dormi pe mijloacele de transport în comun, datorită faptului că nu am control asupra deplasării.
Aaaanyway, am stat încă două ore obosite, timpul a trecut greu, dar plictisitor, într-un final, ca personalul de Piatra Neamț, am ajuns la Madrid. De fapt, am ajuns de-asupra Madridului. Unde s-a oprit timpul în loc pentru că, cel mai probabil, gândit acum, nu avea culoare de aterizare, așa că a început să dea ture deasupra orașului. Atunci însă, văzând cum șușotesc aiurea stewardesele, cu fețe îngrijorate, cum avionul pleacă de lâng piste și se tot duce, după care se înclină totul la stânga la 90 de grade și tot așa timp de 30 de minute, eram sigur că suntem hijacked, că nu mai avem tren de aterizare, că avionul merge ca să se termine combustibilul și să reducem șansele de a arde la atingerea pistei cu rezervoarele, că piloții au murit asasinați și acum nu are cine să aterizeze și suntem pe pilot automat, în general, cam toate scenariile văzut de mine prin filme. Bine, nu mă așteptam la motherfucking snakes in the motherfucking plane.
Am aterizat, am plecat, m-a șmecherit un taximetrist de 30 de euro, dar trauma a rămas. Nu îmi este frică per se, nu am o problemă în a zbura, nu mă ia panica, mi-am măsurat inclusiv bătăile inimii la decolare și aterizare, nu am problemă. Dar nu îmi mai place să zbor, prefer asfaltul.
NOU
Eu am zburat prima oara in viata mea cam la o saptamana dupa atentatele din SUA asupra WTC (Bucuresti – Frankfurt cu escala la Cluj). Eram practic inghetat. Cand a mai facut si o aterizare din aia in picaj la Cluj (am inteles ca din motive de pista prea scurta) am zis ca gata, aia e. Desi am mai zburat de cateva zeci de ori de atunci, nu pot spune ca am o placere deosebita, poate doar obisnuinta.
NOU
Stai, ce?
Cum ai obținut toate aprobările să ajungi în Germania pre-2007? Știam că era o bătaie uriașă, aproape imposibilă, de făcut.
NOU
Da, mi-e frică.
Am peste 150 de zboruri, multe long haul, și frica a pornit acum 6-7 ani. La un zbor Transatlantic pe timp de noapte am nimerit intr-o furtună groaznică și turbulente foarte puternice timp de peste 2 ore.
De atunci sunt cam timorat. Nu am lăsat asta să împiedice vreo călătorie așa că bag câteva ștampe de alcool înainte de fiecare zbor
NOU
Da, în avion devin brusc pravoslavnic, multe cruci cu limba în cerul gurii și o postură gen stabat mater dolorosa.
Avionice:
– Air France, când eram tânăr și androgin. I-am cerut unui steward cafea, spunându-i și că n-am ceașcă. „Mais ouvrez la bouche”, zice el. I-am zis că e impertinent și s-a supărat. Mai bine tăceam, că era drăguț.
– Tot Air France: am stat tot zborul față în față cu stewardesa șefă, că mă mutase. A fost bine, că aveam loc să-mi întind picioroangele. A fost și rău, că era cam zgripțuroaică și mă îngheța din priviri.
– Aeroflot: Spre Moscova, am văzut o cârcă de pete de rugină pe Tupolevul în care mă aburcam. M-am căcat pe mine. De la Moscova, Ilyushin, ziceai că e tractor zburător, nu tu filme, nu tu nimic. A venit una și ne-a zvârlit niște prosopele uzi și fierbinți să ne primenim. Ruskyi mir.
– Air India: Încă se fuma, ce vremuri. Colegă-miu Lorant avea mărci de la mătușă-sa din Germania și a comandat nu știu ce sticlă de lichior. Dă-i cu țigări, dă-i cu lichior, ne simțeam cei mai șmecheri adolescenți din lume. Trăiască prietenia maghiaro-română.
– Air ceva (parcă China Eastern). Furtună mare în Hong Kong, furtună mare în Guangzhou. Toate zborurile anulate. Era doar unul seara, buluc de lume să prindă loc la ăla. Am dat coate ca Moise despărțind Marea Galbenă și i-am aruncat ăleia care se ocupa pașapoartele și biletele în față. Pe vremea aia încă mai conta dacă erai înalt, alb și cu ochi albaștri. S-a rezolvat. Am decolat cam prin mijlocul furtunii, credeam că praf ne facem. Sfârlează cu fofează.
– Air China/Air France: chinezii erau puși mai în spate, își tot făceau instant noodles și sorbecăiau. Personalul francez era oripilat. Un copil râzâiat tot alerga pe acolo și urla. Am făcut un ziar sul și am aruncat după el. S-a liniștit.
– Turkish Airlines: cu motanul Shanghai-Istanbul. Stewardesa șefă s-a mobilizat de la început: „We have a situation!” S-a chinuit să-mi găsească două locuri să nu stau cu patrupedul zeiesc în brațe. Tot zicea „pisi, pisi”: Așa ziceau și gealații de pa Ataturk, m-am topit tot.
– Nu m-a pipăit nimeni în avion 🙁
– Nu mi-am tras-o în avion :(((
NOU
legat de ultimul punct, as fi jurat ca suntem colegi in clubul mile high
NOU
Hate u hate u hate u :))))
NOU
story time?
NOU
Maithun e inalta?
NOU
@ NeaZapada: Maithun la Grande:)))
NOU
Pari un om educat si citit dar e cel putin libidinos modul in care simti nevoia sa iti prezinti homosexualitatea ostentativ in 9/10 comentarii dar intr-o tusa asa data cu vopseaua curentului epic in proza evoluata, de pe alte culmi. Ai părea la fel de libidinos si daca ai fi un heterosexual chad care tine sa povesteasca cum “da, nici mie nu mi place zborul dar si stewardesele alea ce curulet numai bun de distras atentia aveau…”. The fck is wrong with you? Nobody cares ca esti gay. Nu e aici spatiul unde sa faci parade din astea de “witness me, witness how proud si flamboaiant I am”. Cred ca ti se permit in continuare comentarii libidinoase aici (si de catre cetin si de catre ceilalti comentatori) pentru ca esti luat ca un bufon precum era Freigedank.
NOU
NOU
Am facut acum cativa ani o calatorie pe ruta Viena/Pisa, cu air dolomiti, un atr obosit de intra miros de esapament in habitaclu, am nimerit ceva furtuna de zapada, vai, cum mai scartaia vechitura aia, ziceai ca se desface, cadea si stratul de fond de ten la tanti ce trebuie sa fie flight attendand, ala a fost foarte horror, am mai prins cu wizz o redresare inainte de aterizare la Mures, niciodata nu am inteles de ce a anulat in ultimul moment……dar pana la urma nu e nimic grav, te obisnuiesti.Pe mine ma deranjeaza spatiul limitat , cred ca si asta contribuie la senzatia de disconfort, apoi si tipul avionului; cand bagi cate un zbor la emirates cu extra seat, avioane bine insonorizate, sau faci un zbor de 12 ore pana prin ceva insula, la fel, cu loc generos, avioane insonorizate, filme, bautura si mancare la discretie, parca iti vine greu sa mai cobori din avion.
NOU
Când am zburat prima oară spre Berlin, deși era seară, mi-o plăcut. Cel mai lung am zburat spre Barcelona și a fost ok.
Pe urmă am zburat prima oară spre Kyiv, cu Embraer d-ala mic cu pilot dornic să încerce manevrabilitatea avionului.
Zborul care mi-a pus capac a fost Viena – București, unde muile de la Wizz în mijloc de turbulențe nu au zis nimic dar au aprins semnul de pus centura. Au început să se agite și pe urmă a început avionul să coboare…un pic cam brusc.
Proștii satului au ajuns mai repede la București și începuseră procedurile de aterizare dar nu au comunicat asta.
La plecat din țară am zburat cu Lufthansa spre Frankfurt. Au zburat așa lin piloții dar tot nu m-am simțit confortabil. Încerc să dorm de regulă, ca să evit anxietatea, dar pe zbor de 2 ore și cu sterdwadesa care tot venea să mă întrebe de sănătate…cam greu.
NOU
Buey, becaly, sa dea dracii daca mai folosesti “vechitură” dupa “zapadă”, ai inteles?
NOU
Nea Zapada nu scartaie si nu troncane.
NOU
Da’ bate, in schimb.
NOU
Da, 4 ore parfum – primul meu zbor cu avionul a fost de 14 ore.
Oricum, cea mai nasoala faza – avion blueair Bucuresti – Paris, ieftineala, plin de cocalari si bombardieri unii cu bautura in nas de dinainte de decolare – ziceai ca e o rata de prin Vaslui.
Cam pe la jumatera drumului se strica vremea, dar la modul nasol, plin de goluri de aer, vantul batea ca nebunu de simteai cum muta avionul din loc. Toti cocalarii se facusera mici in scaune, se vomita maxim.
Eu stateam la mijlocul avionului – langa usa de urgenta.
Deja ne dadeusem toti seama ca treaba e nasoala si ce sa vezi, vine o stewardesa sa imi arate din nou (imi aratase si cand am plecat) cum se actioneaza usa in caz ca aterizam de urgenta si e nevoie de evacuare – joac-o pe asta.
Pana la urma am aterizat pe un alt aeroport de langa Paris unde a permis vremea.
NOU
aaaaaaaaaaaaaaaaahahahahaha aoleu, lesinabil:))))))))))))))
NOU
Până acum vreo 15 ani dormeam ca lemnul! Apogeul a fost un zbor de vreo 4h in care am adormit la decolare și m-a trezit zgomotul revers trust-ului la aterizare! Să fie clar, economy!
Povești am din plin!
Go around la 150ft (potrivit flightradar24) pe motiv de vânt lateral care a pus avionul la vreo 30 de grade (mi s-au părut vreo 1500 la ce senzație a fost).
Vreo câteva aterizări de urgență medicală (am stat vreo 4h in Djibouti, nici nu știam că există țara aia!)
Zbor de 11h care a durat 17 – aterizare de urgență, reparat ușa de la cală.
Turbulențe – dat cu căpățâna de tavan urât de tot, mergeam spre wc. In cabină mâncare, băutură și bagaje pe peste tot.
Desprins troleu de mâncare la decolare. Intrat în scaunul meu super tare! Am avut inspirația să ridic picioarele și merg și în ziua de azi. (777, primul rand la business in dreapta avionului, senzație să vezi un troley de metal accelerând spre tine!)
Cel mai vechi avion, 32 de ani! Eram mai tânăr decât avionul!
Cel mai nou avion – un 737 Max la primul zbor comercial.
Am fost singurul pasager la business într-un A380! Emirates, mijlocul săptămânii, erau 2 însoțitoare de zbor pentru business și 1st class. Eu eram singurul pasager din ambele clase!
Am avut vreo 2 ocazii să zbor în cabina de sus a unui 747 Virgin Atlantic! A380 nu a fost niciodată așa de mișto!
Încă nu îmi e frică! Nu mai am încântarea de acum niște ani, dar zborul spre o plajă a fost ce mi-a lipsit în pandemie.
NOU
Nu mi-e frica si nu mi-a fost niciodata, dar am avut vreo doua zboruri cu turbulente din alea care iti creeaza fizic un gol in stomac. M-am surprins singura ca reactia pe moment a fost ceva de genul “aia e”, resemnata.
NOU
Mie mi-e frica la decolare si aterizare pentru ca statistic atunci au loc cele mai multe accidente. In rest la o turbulenta, alea alea, mai creste pulsul.
Cel mai rau zbor a fost Tampa-Atlanta (zbor de legatura). Initial s-a amanat. Ploua asa tare si batea vantul ca avioanele de pe pista ziceai ca sunt spalate cu spalatorul cu presiune.
Se mai domoleste vremea un pic si vin pilotii la poata de imbarcare si ne zic:
“E vreme naspa dar putem zbura. Cu cat va imbarcati mai repede cu atat plecam mai rapid. Vom ajunge cu bine”.
In 5 minute toata lumea era in avion, centura pusa, fara servire. Pe mai toata durata zborului, avionul a tremurat din toate cele, am zis ca acolo mor. Dar pana la urma am ajuns cu bine si am prins legatura spre europa alergand prin aeroport si avand noroc ca si ei fusesera intarziati de vreme.
Apoi am vazut o scena incredibila. Stateau avioanele la rand sa decoleze cum stau masinile in coloana pe valea prahovei.
NOU
“Mai ales că eu nu pot dormi pe mijloacele de transport în comun, datorită faptului că nu am control asupra deplasării.”
sa inteleg ca atunci cand ai control dormi mai bine? 😀
la mine a fost destul de banal cu avioanele. Cred ca doar de vreo doua ori am prins turbulente mai acatarii. Ultima data Viena-Stocolm, de am zis la plecare ca sunt pe Pitesti-campulung.
La un moment pe un blue catre Bucuresti era plin de cocalari si unu vocal in spate. Tot asa niste turbulente mai tari si a zis o copila ceva de genu “si acu murim?”. S-a facut cocolaru ala toate culorile universului si mai ca plangea ca el nu vrea sa moara
NOU
Cum ziceau si alti colegi de pe aici, devin foarte evlavios in avion. Indiferent cat sunt de stapan pe mine, stiu ca nu sunt eu, cum s-ar zice – Snickers. Nu de alta dar viata bate filmul.
-Turbulente, treaca mearga a fost ok in 95% din zboruri
-o natie usor zburatoare la plecarea din Munchen s-a cracanat langa avion spre pasageri a ridicat fustele si spre repulsia si scarba noastra si-a aratat tuturor gaura neagra cu tot cu suvoiul de pisat urias scurgandu-se pe jos.
-in alt zbor cred ca din Italia, jumate de avion era aceeasi natie de mai sus. Urlete, sunat alarme de la fumat in avion, beti manga, plus tot felul de tertipuri din partea stewarzilor si pilotilor – gen manevre bruste sa ii dezechilibreze si sa ii faca sa stea pe scaun ca alergau prin avion urland, amenintari, rugaminti, li se rupea. I-au mutat in spate macar sa lase in pace ceilalti pasageri. Tot spatele avionului facut praf, mizerie de nedescris, scaune pe jumate smulse, scris pe pereti, pahare cu bautura aruncate pe jos. La aterizare nici un gest, nici o arestare, nici o pulitie, nimic, taceau malc desi li s-au plans toti pasagerii si se faceau ca nu s-a intamplat nimic. Mi-a fost scarba.
-la o alta decolare din Munchen again, era o furtuna in rafale si nu reusea avionul sa decoleze, efectiv era turat la maxim urca cat urca apoi il lasa putin la relanti vorba aia si cadea inapoi,si tot asa de vreo 6-7 ori de vedeam varfurile copacilor jos.
-M-a luat spaima cand am venit de la Iasi peste Carpati, cu o chestie de aia mica de 30-40 locuri, si deasupra muntilor a cazut brusc in gol cateva sute de metri. Nu am destule cuvinte sa descriu ce a fost in avion. Eu am amutit instant si incercam sa ma impac cu mine pentru ce urmeaza, cred ca am fost singurul care tacea. Urlete nemaiauzite, efectiv zbierau toti ca din gura de sarpe. Ma uitam cu atentie la stewardesa ca fiind cea mai in masura sa arate daca e cu adevarat pericol sau nu, si am vazut-o cracanandu-se bine pe culoar cu mainile pe tavan/suportul de bagaje si alba ca hartia.
-una peste alta mai zbor cand nu pot merge cu masina. Am constatat ca daca pui orele dinainte de zbor, orele dintre schimbatul avioanelor, plus checkout, sunt situatii cand mai bine merg linistit cu masina spre Vest ca nu e asa mare diferenta de timp.
NOU
in afară de o dată când avionul a ratat aterizarea și la encore a făcut multe S-uri sa taie din viteza ( bătea vântul prea tare din spate), și o dată când după aterizare elicea a lovit un dâmb de zăpadă și la oprire am văzut că avea o paleta ciobită, as zice că zborurile de avion sunt așa cum trebuie sa fie : plictisitoare
NOU
Im place sa zbor, cel mai interesant a fost in Nepal spre Lukla, aeroportul unde ai nu ai loc de GoAround, pentru ca la capatul pistei e un munte. Avion nepresurizat, cu cabina deschisa- vedeam instrumentele de zbor, pe la 4500m altitudine, printr varfuri de 5000m ce erau marcate doar cu cate un X rosu pe GPS-ul pilotului. Pe Garminul meu pornit in mana aveam o harta mai detaliata decat a pilotului. Nu am aterizat la Lukla s-a stricat vremea pe drum, ci undeva cu 5 minute de zbor mai devreme(Phaplu), dat o tura coborat desupra, coborat din nori, vizibilitate 50m deasupra pistei, aterizat, debarcat si plecat. 5 minute de zbor au insemnat 2 ,5 zile de mers pentru noi, dar tot a fost bine, ca in primele 2 zile nu a zburat nimeni spre Lukla.
PS: Avionul cu care am zburat s-a prabusit dupa 3 ani intr-o aterizare ratata la Lukla.
NOU
fffffffuck
NOU
am zburat anul asta de fo 14 ori deja. ma panichez de fiecare data cand se zbuciuma sandramaua, cumva am ajuns la faza in care mi-e sila de senzatia aia de frica si ma cam plictiseste si imi strica vizionarea/lectura. cred ca cea mai tare chestie pe care mi-o doresc sa o fac cand merg cu avionul e sa dorm dar nu cred ca am sanse.la zborurile lungi ma termina ideea ca nu pot sa ma odihnesc.
NOU
Da.
NOU
Cum zic batranii: daca e sa mori de avion….aia e.
Tata a zburat multe mii de ore in peste 25 de ani de activitate si a murit, de cancer, la 4 ani dupa ce a trecut in rezerva. Asa ca zborul e cel mai mic stres posibil.
NOU
Cred ca aterizam la Malmo, totul normal, mai erau 3-4 secunde pana avionul atingea pista cand s-a inclinat brusc pe o parte. Cred ca “vant de forfecare”. A accelerat puternic si s-a ridicat imediat. Dupa 10 minute am aterizat la a doua incercare, doar ca intre timp s-ar fi auzit si musca in avion (daca ar fi existat vreuna). Alt zbor, intre Lisabona si Porto, noaptea cu Ryanair. La aterizare ceata (de altfel zborul plecase cu 2 ore intarziere din cauza cetii la destinatie), s-a anuntat inceperea manevrei de aterizare insa majoritatea dormeau, liniste absoluta. Eu ma uitam pe geam si vedeam doar ceata, o parte din aripa avionului si ceva becuri de pe aripa. Cand deodata buff… zguduiala puternica, zgomot si mi-am dat seama ca se vede asfaltul pistei. Cea mai ciudata aterizare ever! Nu a fost periculoasa dar senzatia ca nu stii ce se intampla e maxima.
NOU
Porto-Lisabona cred ca il faceai mai rapid cu trenul.
NOU
De avion in sine nu, de aeroporturi mari si aglomerate mi-e greata. Si de pasageri, cel mai nasol moment a fost cand am mers in India, o femeie ninja si-a ridicat putin carpa de pe fata, a borat pe ea, si-a pus carpa la loc ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat. Pana si insotitorii de bord au fost socati, si banuiesc ca pe cursele alea vad destule. Si era Emirates, nu Air India sau mai stiu eu ce companie nasoala.
De oameni beti, basinosi si copii care urla nu mai zic nimic, am ajuns sa accept ca normal.
NOU
Da, mi-era. In 2018 a trebuit sa zbor din nou dupa vreo 2 ani in care am tot evitat zborurile, si mi-am luat o carte d-aia de colorat pentru adulti, un set de carioci si 3-4h de podcasturi. Asta plus vinul de la bord m-a trecut peste hop.
In 2019 a trebuit sa zbor de 2 ori (interes de serviciu) – aceeasi reteta ca mai sus, iar la ultima decolare nici nu mi-am dat seama ca sunt in aer. Exposure therapy works.
(ambele zboruri Bucuresti – Zurich)
NOU
Cele mai mari emoții le-am avut când am călătorit cu pisicile si au fost in cala, bine ca a durat doar 3 ore. Data viitoare le iau cu mine in cabina, chiar dacă trebuie sa fac rost de un însoțitor.
In rest, iubesc decolarile, urăsc timpul pierdut, cozile, aglomerația din aeroport.
NOU
Le iei langa tine si omul din spatele tau sau din fata ta se nimereste sa fie alergic la pisici. Oricum pentru ele e o trauma si zburatul in cabina. Planuiesti o data viitoare de zbor cu pisicile gen returnat in tara? Nu poti sa le trimiti contracost cu un serviciu specializat? Am o amica romanca care si-a transferat auto in U.K printr-un serviciu din asta doi caini de talie medie. E adevarat ca costurile au fost maricele dar stresul a zis ca clar a fost redus comparat cu daca i-ar fi luat pe avion. In situatia ta ipotetica in care vrei sa zbori in cabina cu pisicile (doua, trei, cate sunt?)(zic ipotetica pentru ca nu stiu care e reglementarea europeana si daca exista in U.E principiul de “emotional supportive pet”) nu ar cauza un stres mare si inutil atat pentru pisici cat si pentru ceilalalti calatori printre care s-ar putea numara si oameni cu alergii?
NOU
Pentru cei ce au fobie de zbor, stiu ca se fac si ceva programe tocmai pentru cei carora le induc frica senzatiile din timpul zborului, ti se explica anumite manevre, senzatii, etc.
Avioanele de linie sunt destul de line, am facut eu un zbor de initiere cu un robin de 170 cp, si un pilot mai rasta, sa vezi ala cum se misca in toate directiie la orice pala de vant….recomand, ca senzatia e unica, ai sansa sa pilotezi sa vezi cam ce inseamna asta, si iti ofera o perspectiva frumoasa asupra zborului.
Imi mai aduc aminte cu placere de vremea dinaintea atentatelor, usa la piloti deschisa, mergeau copiii sa se uite la cockpit, mai erau piloti cool ce se intretineau cu pasagerii, iti mai povesteau despre instrumente…
NOU
Nu deloc,chiar ador decolarile si aterizarile 😀 si mai ales cand avionul mai face cate o manevra iar acolo sus chiar cu huruitul ala de motoare e asa liniste parca dispar gandurile negative,problemele sa nu mai zic de view..nu ma sperie turbulentele ( nu pica 😀 e ca si cum ai merge cu masina pe un drum de tara).Acuma ca mai poate bubui un motor,lua foc ceva la bord riscul meseriei 🙂 Ca tot veni vorba de amintiri 😀 am plecat din Bruxelles spre Bucuresti cu 2 omuleti morti de beti amandoi si cu gura mare..am zis orice numai sa nu stau aprope de ei,norocul naibii fix langa ei am nimerit..deci oamenii aia doi au trecut de la esti fratele meu,iti dau acuma 500 de lire,te pup viata mea si alte vorbe de duh la nu mai zbor niciodata cu tine,esti bucurestean si esti bulangiu si a mai si inceput gagiul sa urle in gura mare M*uuiee la tot bucurestii…ma mir cum de a scapat nebatut sau nu l-au umflat la aterizare…apoi unul din ei mai scoate un teanc de lire de 5,10 ca valoare si incepe sa arunce cu ei prin avion…La un moment dat ma intreaba aproape de aterizare ”oare daca pica ce se inampla”..si ii zic crapam cu totii..s-a uitat lung la mine si a inceput sa zica numai stiu ce si sa isi caute geaca si l-a luat pe celalalt mi-ai furat geaca unde e geaca hotule ? 😀 comedie si nu prea…
NOU
București – Istanbul cu Turkish, a aterizat din a 3 încercare, de 2 ori a pus rotile pe pistă si s-a ridicat înapoi – sa ne mai arate inca o data istanbulul de sus :)). Dupa prima aterizare ratată, nu am mai respirat.
NOU
“Mai ales că eu nu pot dormi pe mijloacele de transport în comun, datorită faptului că nu am control asupra deplasării.” … confirm, si eu dorm mult mai bine la volan decat in dreapta soferului.
NOU
Primul zbor din viata mea -> Otopeni (decolare 05:40) – escala la Amsterdam – apoi zbor de 11 ore pana in Zanzibar (aterizat ora locala 23:30).
Pe deasupra Egiptului a inceput avionul sa scartaie din toate cele – au anuntat pilotii sa trecem prin turbulente.
La intors am zburat pe timp de noapte – greu sa dormi in scaunasele alea.
Al doilea zbor – Otopeni -> Antalya – charter (aprox 2 ore jumate) – de cateva ori s-a hurducanit avionul ala sus-jos de-am crezut ca nu mai ajungem intregi (aceeasi experienta si la dus si la intors).
Concluzia personala -> pe distante scurti nu mai iau avion nenica, masina scrie pe mine.
NOU
amin. decat sa plec cu 3.5 ore inainte de acasa, plus zborul, plus, iesirea din aeroport, mai bine merg cu masina la viena
NOU
Unde mai pui ca in Turcia de la aeroport am mai mers inca 3 ore cu autocar pana in localitatea unde era hotelul – plecat la 09:00 de la domiciliu – ajuns la hotel la ora 22:00
returul si mai si – plecat de la hotel la 05:40 – decolare la 11:30 – ajuns acasa la 16:00
NOU
practic, 2 zile pierdute aiurea
NOU
Am zburat fara mari atacuri de panica din obligatie de scarbiciu, dar daca mai am ocazia, probabil voi mai zbura doar pentru chestiuni de viata si de moarte (gen tratament/operatie posibila doar undeva departe, vazut o ruda bolnava pe care risc s-o prind gata rece daca iau trenul sau autocarul etc.)
Altfel, iti cam trebuie o doza sanatoasa de yolo ca sa te sui nesilit de nimeni in avion doar ca sa vezi niste pietre, animale, case sau alte chestii pe care le poti vedea in poze sau documentare; de banii aia mai bine incerci un nou restaurant exotic, un muzeu sau un curs. (Rog abtinerea de la “da, dar iei contact cu alte culturi”, cand majoritatea tot la 5 stele stam si ne intoarcem cu aceleasi prejudecati, xenofobii si impresii gen “erau cam dubiosi aia din tara babuina”, cel mult luam un magnet din holul hotelului la plecare si ala a fost “schimbul cultural”, iar aia care nu suntem asa si vrem sa aprofundam alta cultura putem invata destule si fara sa fi stat 3 ani in varf de munte cu taranii zonei)
NOU
Yup, de acord, si eu urasc calatoriile.
Si da, nici restaurantele nu sunt necesare. Mancarea e combustibil.
Frica de zbor nu mi-e. Cand am de murit oi muri.
NOU
Nu am zburat eu de multe ori, dar am avut peripetii aproape de fiecare data.
Primul zbor a fost la Birmingham. In afara de emotia de la decolare si aterizare (mai ales ca idiotul de pilot era in intarziere si a vrut sa recupereze la coborare), cred ca a fost cel mai ok zbor al meu.
Al doilea zbor (ma rog, cand zic zbor, ma refer la si la dus si la intors), spre Frankfurt cu Tarom. Ramasesem peste noapte la actuala sotie si dimineata gasisem in frigider un iaurt d-ala cu Bifidus. Nu stiu ce a fost in capul meu sa-l mananc, dar stiu ca m-am dus la wc de 3 ori in avion (dintre care de 2 ori cu succes). Si am avut mare noroc ca nu m-a luat cufureala cand trebuia sa stau pe scaun.
Al treilea zbor, spre Catania. Zborul a fost ok, dar aterizarea crunta. Cu vant de forfecare, se vedea marea (urasc sa vad marea din avio) in stanga mea era unul care tot zicea ca daca ne prabusim in mare, ce sa mai…crunt.
Dar, cel mai prost zbor a fost de la Nisa in Bucuresti cu blueair. Au inceput turbulentele si nu s-au mai oprit decat dupa o ora jumate. Imediat dupa ce s-au oprit am aterizat. In zare, se vedea mare furtuna, deci probabil p-acolo am venit.
Concluzia e ca am inceput sa devin din ce in ce mai fricos. Ma sperii la orice zgomot, surub, caroserie etc.
NOU
In cazul asta, cred ca stii ca la avioane exista fisuri acceptabile ca dimensiuni care nu trebuie reparate urgent, mai merge o vreme pana la revizia generala, nu? Sau ca vestele si mastile de oxigen au fost puse acolo si nu le mai testeaza nimeni pana cand nu expira?
NOU
Doua curse au fost nasoale. Ambele din NYC catre Frankfurt, turbulente la maxim vreo 2 , cu pungi deschise si zgomote.
O faza draguta cand am luat un commuter airplane intre NYC si DC. Avion mic, putini pasageri, si ne au rugat pilotii sa ne dispersam incat sa echilibram avionul . Cred ca eram prea multi pe dreapta sau spate si nu era ok pentru decolare.
In rest, imi aduc aminte de zilele cand in Tarom se fuma si erau lupte sa prinzi bilet la fumatori. 9-10 ore catre US cu tutun si ceva spirtoase scurteaza drumul.
Ah si alta chestie ciudata: nu stiu de unde zburam dar trebuia sa ajung pe Otopeni. In mod ciudat, au deviat avionul catre Baneasca ca pe Otopeni era mega furtuna. SI am stat pe Baneasa cam 1 ora.
Dupa care, am decolat catre Otopeni. Mai bine il puneau pe DN1:)
NOU
Vara lui 96, Belgorod – Roshcino – Seremetievo-Frankfurt, Aeroflot.
De la Roshcino la Moscova, am zburat cu un cvadrimotor vechi de 30 de ani al Aeroflot, TU114. Era un fost bombardier dezafectat, cala era cu linoleum pe jos și scaunele erau din țeavă de fier cu plastic, genul scaunelor din tramvaiele comuniste pe care erau lipite niște pernuțe. Nu, nu existau centuri iar hublourile erau undeva sus, strict pentru iluminat, daca stateai în picioare puteai vedea cerul prin ele.
La bord, steward îmbrăcat ca și chelnerii români, cămașă albă și vestă, bar inclus. La bar, votcă, limonadă la sticle capsate și bomboane acre, tip Cuba.
Am băut în 2 (eu și vecinul) o sticlă de 700 de votcă asortată cu castraveciori murați scoși dintr-o pungă de plastic cu care vecinul se urcase la bord.
I kid you not, vecinul a cărat de acasă doar murături. A cărat aproape 10 kile de murături până la Vancouver, ambalate în pungi de plastic legate cu nod.
La aterizarea la Seremetievo, ne au făcut transfer dintr-un avion în altul, peste conductele de alimentare ale avionului cu care am plecat. Da, noi ne țopăiam printre gardurile alea cu țigările aprinse în timp ce camionul pompa benzină de aviație.
Dacă mi e frică de zbor? Nu știu …da’ dacă n am pățit nimic cu un avion plin de ucraineni rupți în gură de beți și cu piloți ruși, n o să pățesc nimic, niciodată, chiar dacă zbor cu Air Botswana.
NOU
1994 Ceva Tupolev Bucuresti-Damasc. La multe scaune ceda spatarul si cadea pe spate, multi s-au tinut de scaunul din fata tot zborul. Si se scurgea ceva pe coridor de la toaleta din spate.
1996 – ROMBAC 1-11 Bucuresti – Copenhaga. Avea niste table ornamentale de aluminiu in interior prinse cu sarma si vopsite cu bronz de aluminiu, zdranganeau in zbor. Am stat pe ultimul rand si nu va inchipuiti cum flamba podeaua.
2005 – Krasnoiarsk-Moskova – ceva Tupolev, era ger gramada, motorul din dreapta nu voia sa porneasca. Un mecanic ceva a inceput sa-l loveasca pana a pornit. De atunci nu mai pot bea vodca.
Da, mi-e teama sa zbor …
NOU
Dacă mi-e somn, dorm de rup, nu contează că e decolare, aterizare sau altele. Mă mai trezesc la turbulențe. Oricum și dacă e să se întâmple ceva, aia e. Dar mi-am făcut “ucenicia” pe C-130.
NOU
Nu mi-e frica de zbor – am incredere in statistica care spune ca mor mai multi pe soselele patriei decat in avioane. De obicei dor linisitit mare parte din drum pe cat posibil (ca din cand in cand aprind lumina bulangii din avion).
Cel mai nasol moment a fost intr-un zbor Dubai-Seoul. Undeva pe deasupra muntilor Himalaia a picat avionul destul de nasol. M-a trezit oarecum, dar ce m-a trezit complet au fost urletele cu alah ale unor arabitoi cat malul – toti erau mai inalti si mai lati ca mine (cel putin 1 metru 90 si 120 de kile in viu). A fost prima oara cand am vazut niste oameni cu adevarat credinciosi. Portiunea nasoala n-a tinut mai mult de un sfert de ora as zice, dar a fost fun.
NOU
Aterizare de urgenta am prins, Amsterdam – > Chicago, deasupra Londrei pilotul începe cu ‘Ladies and gents, we have 200 souls in board…’.
Long story short au dat afara tot combustibilul si au planat cu motoarele oprite inapoi pe schiphol, unde ne așteptau masini de pompieri care dăduseră spuma pe pista. Am zburat inapoi 3 ore mai tarziu într-un avion aproape gol 🙂
NOU
vai, nu ma mai urcam in avion nici legat
NOU
Fix, băusem 2 beri din cei 50 eur primiti compensație, poate ca a ajutat in a lua decizii 🙂
Si oricum,sa zbori cu un 747 trans atlantic e alta experienta într-un fel
NOU
Prima oara cand am zburat nu am ratat nici un control din ala suplimentar de al americanilor. Stiti cand treci pe la control bagaje si scoti pantofi and shit si apoi te incalti la loc si te inchei la toate cele. E, din cand in cand il mai scoate pe cate un amarat la intamplare din rand si il pipaie pe la toate cele. Mno, pe mine m-au pipait toate americancele (oameni fini) la toate cele 11 zboruri din acea mirobolanta delegatie. Cumva la intoarcere m-am prins si eu de ce ma alegeau doar pe mine every fucking time, pentru ca eram atat de panicata de urcat in avion incat probabil semanam leit cu una care urma sa se arunce in aer cu tot cu avion sau care are 120 de pelete de cocaina in fund. Super scoala ce au aia de la control trafic aerian, era un negru, i will never forget him, ma apropiam eu de aparatul ala de raze x prin care imi varam laptopu si opincile cu moaca aia de condamnata la moarte, si asta imi zice deodata asa: nice shirt! eu smulsa din recensamantul faptelor bune facute pana atunci care ar fi putut face leverage la poarta cu sf petru ma holbez la el si zic huh? El: nice shirt, it looks good on you! Eu, 24 de ani and stupid as fuck, hihi hehe, blushing mode on, sechiu, hihihi, alea alea. Se uita ala la mine, zice: neeeeext! aha…se lamurise, too stupid to be a terrorist.
in rest am mai zis pe aici, am facut de toate, urlat in avion, hiperventilat pana s-a asezat stewardeza langa mine pe scaun si m-a tinut de vorba juma de drum, facut de rahat tara cu comentarii gen noi nu avem avioane in romania, adica avem da nu le folosim (ca sa explic psihoza proprie de zburat)….a incercat un nenic sa ma calmeze cu detalii tehnice despre avioane and shit si cat de sigure sunt si a esuat zicand just look at the pretty moon, such a pretty moon, ca la copchii tampiti…
ma mai urc, daca nu am de ales, dar ma urc impacata cu soarta asa. mai nasol e daca am copiii langa mine ca nu mai sunt impacata cu nimic si iar incep hiperventilarea. Fi-miu mare ma mosteneste la capitolul wrong things to say on a plane, inainte de aterizarea pe Otopeni in linistea aia tensionata urla la mine: maaaami, o sa faca BUM cand o sa ne lovim de pista?!!!! (la dus fusese o aterizare mai putin artistica)…
NOU
ahahahahahahahahahahahaha
NOU
Da…bine, el e expert in din astea…odata in tramvai la intoarcere de la gradinita ma intreaba: maaaaamii, nenea asta e batran? Era un mos la 20 de cm de noi. Se uita ala asa cu drag la el….Eu, politicoasa foc zic, da mami, e un domn in varsta. Fi-miu: ahaaa, deci o sa moara in curand? (!!!!!!!) Nu a mai zambit mosu pana am coborat…
NOU
aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaahahahahahaha
NOU
Nu, imi place. Si zborul cu turboprop si cel cu jet are fiecare farmecul lui, dar probabil momentul de reverse thrust e preferatul meu.
Prefer sa nu ma gandesc ca in caz de ceva i’m fucked probabil, ma imbarbatez ca sunt rare si clasicul “nu mi se intampla mie”.
Pe de alta parte dupa sute de drumuri pe E85 e clar ca cineva sus ma iubeste…
NOU
Bai, nu. Nu mi-e frica deloc. O fi si din cauza ca am facut zbor cu si fara motor in adolescenta si ador sa ma dau in orice traznaie care te arunca in toate partile facandu-ti un masaj gravitational pe cinste laolalta cu o injectie masiva de andrenalina.
Dincolo de asta, am trecut prin cateva zboruri cu turbulente, unul singur memorabil. Mergeam Bucuresti-Hamburg via Zurich. Dimineata devreme. Cu Swiss. Pe vremea cand se manca si bea la discretie pe liniile aeriene serioase.
Bucuresti-Zurich zbor absolut banal.
Escala scurta, dureros de dimineats. Schimbam A320 cu un BAe 146, mic, gras, cu patru motorase jet. Nu mai zburasem cu modelul asta. Ne urcam, surprinzator de spatios pentru cat de mic era pe afara. Plin cu businessmeni elvetieni, nemti si alti europeni la costum & cravata mergand dis de dimineata la treaba. Vremea de kkt. Nori josi
negri, ploicica marunta, ceva vantutz. Plecam, se serveste repede masa, urmata de o avalansa de cafele, uischeane, coniacuri toata lumea savurandu-si ziarul preferat. Se aude anuntul pilotului in germana (si atat) se aprinde becul de centura si stewardesa nemtoaica trece repede printre scaune vorbind ci pasagerii si controland centurile. Vad costumatii ca incep sa dea paharele pe gat rapid si sa i le dea lui asta. Din pacate nu suficient de rapid. Urmeaza o cadere brusca si lunga cu avionul usor inclinat. Au zburat cafele, pahare, genti scumpe de piele, ziare, ochelari, 1001 marafeturi prin cabina si au cazut apoi peste oameni. Aproape in deplina liniste, nemtii nu se panicheaza usor. Caderea se opreste, svionul incepe sa urce rapid zguduit in toate partile. Stewardesa s-a cules de pe jos de sub avalansa de obiecte cazute si bauturi varsate si s-a tarat pe podea pana la primul loc liber, s-a urcat pe scaun si a pus centura. Alba la fata (si blonda) si cu o urma de zambet inghetat pe fata. In fine, a mai durat vreo 2-3 minute zgaltaialal, avionul a ma plonjat in gol de cateva ori dar nimic la intensitatea si cu urmarile primei caderi si a revenit cu greu zgaltaindu-se din toate incheieturile. Oamenii au inceput sa-si revina, sa se stearga de lichide si sa recupereze obiectele cazute langa ei, fara sa-si dezlege centura.
Dupa 15 min totul s-a linistit, stewardesa i-a ajutat pe unii sa-si recupereze hangaralele cazute, s-a dus in spate, a adus o sticlele de uischi si de coniac si a dat un rand la tot avionul. Lumea s-a relaxat, s-a zambit. Am aterizat la scurt timp dupa.
Ce mi-a frapat: blugii mei reci si lipiciosi imbibati de cola de la prima ora a unei zile pline, linistea demna dar ciudata in care s-a intamplat incidentul (erau si cateva femei in avion dar foarte putine si totusi…), cum a scos experienta asta (bine, si un pic de alcool) omul emotiv si prietenos din teutonii cei scortosi in costumele lor de business.
O amintire care nu mi-a schimbat parerea despre zbor.
NOU
Da, pentru ca nu avem aripi. Este natural sa existe o doza de teama, stramosii nostri erau doar arboricoli. Dar nu are rost sa te panichezi, ca nu foloseste la nimic. Pilotul la fel isi face treaba, vantul la fel bate, avionul la fel xboara (sau nu). Cross-wind sucks bigtime, acolo e momentul ca pilotul sa aiba reflexe bune. Si, dupa cum ziceau unii, pentru destinatii unde ajungi cu masina in 5-6 ore nu prea merita (chiar mai mult daca sunt mai multe persoane – nu primesti discount la pretul biletului pentru 2-3 persoane, cat ar fi confortabil intr-o masina).
NOU
Anul trecut am avut ocazia sa strabat putin Europa in interes de serviciu si am avut noroc sa am bilete la companiile de linie, nu low cost-uri.
Am avut fel de fel de situatii, dar care nu mi-au schimbat perceptia sau mi-au indus teama. De exemplu am realizat ca nu e bine sa bagi doi hot dogi fierbinti cu ceapa caramelizata si sa stingi cu cola rece inainte de zborul Bucuresti – Zurich, pentru ca pe deasupra Elvetiei eram pe WC concentrat pe turbentele mele, iar stewardesele bateau de zor la usa ca avionul intra in nori de furtuna.
Alta data la aterizare in Madrid, pasagerul din fata mea a avut o criza epileptica (probabil pentru ca pilotii au cam trantit avionul de pista for no fucking reason) si am ramas blocati in avion vreo 45 de minute.
In rest turbulente din astea au mai fost, imi
imaginez ca sunt pe un drum de tara in Romania si basta. Si da, imi place mult sa zbor cu avionul.
NOU
primul meu zbor a fost spre Canada, cand am tivit-o d-aici.
am baut toata noaptea, pe la 5 AM eram la hOtzopeni, asezat in scaunele Tarom, m-a zgaltait la plecare, dupa care am tras masa aia si-am dormit pana in Paris.
Ma incred si eu statistici, c-altfel m-as kk pe mine.
Am zburat cu ceva avion de 2 persoane, eu cu un afacerist care avea ceva acces la avione de vanatoare, detinea ceva hangare si avioane.
-E safe bre?
-Pai normal ca e. Doar nu-mi risc viata pentru tine.
A fost miiiisto si lin si-mi batea vantul prin parul care devenea carunt per kilometru parcurs.
Imi place, n-am probleme, dar daca se poate sa fie cu ceva ce atinge pamantul, asta as alege oricand.
NOU
zburat timisoara-bucuresti
plecat pe soare cu zero vant, 23 de grade…. ajunsi in bucuresti pe furtuna
deci maestre… a facut avionul ala nose dive, dupa care a curat ca la carusetl, alt nose dive, dupa care s-a inclinat cam 40 de grade in jurul axei si pe stanga si pe dreapta
tipa lumea in avion, am sarit din scaune, noroc cu centurile…
VIS!