Am fost azi, împreună cu clickio, să vedem vizionarea de presă la Repo: A genetic opera(Mulțumim, Raluca Papanicoglu). Pe moment mi-a căzut fața în sală, când am aflat că e un muzicl și mă pregăteam să mă cărăbănesc lejer, ca să nu adorm în timpul zilei.

Surpiză. Nu a fost deloc o mizerie dulceagă, așa cum m-am așteptat. Un muzical-horror, în care predomină muzica bună. Dar muzică bună, rock de calitate, voci ca lumea (Sarah Brightman joacă în el). Bine, joacă și Paris Hilton, dar ei (Spoiler alert!🙂 îi cade fața .

Concluzia: film mișto, merită văzut, asta desigur dacă nu îți place doar Van Damme.
Acu și ceva bârfă:

Erau puse pe o masă niște pișcoturi cu câtea sticle de Cola. Veneau distinșii jurnaliști, că deh, era vizionare de presă, îndesau pișcoturi în pahare, băgau și câteva pahare de cola, să nu li se facă sete în timpul vizionării, mai luau un pahar în brațe și țup în sală.

Eu, intrând mai la coadă că mă luptam cu automatul de cafea, care nu dă rest și uite-așa am dat 10 lei pe o cafea de 5, am intrat mai târziu. În timp ce îi administram ghionturi automatului, apare un nene jurnalist, vede masa cu pișcoturi, se duce la ea, bagă repede 3-4 în gură, spală cu niște cola și dă să intre.

Moment în care DING!, apare ea, ideea. Se mai uită odată primprejur, nu vede pe nimeni, înhața farfuriuța cu pișcoturi și o varsă într-un buzunar al genții, se scutură calm și pleacă.
Am pocnit de râs.

Eu înțeleg că e foame în presă și că jurnalismul moare, pentru că nu mai are ziariști, dar în halul ăsta de fomist să fii? Mai că îmi venea să mă duc să îi iau o pungă de popcorn la săracul om…