Scris de Beatrice Florescu

“La fel și doamnele. Vreți pătrățele și haine fistichii de la noi sau aveți alte dorințe? Ce vreți de la un bărbat?”

Sigur nu vrem toate același lucru de la un bărbat, asta e clar. Vrem același lucru dar cu noi să fie altfel. Eu și prietenele mele, un eșantion reprezentativ care nu suntem nici strâmbe nici moarte de foame căutând sponsor, nici nu influențărim pe o ciorbă de burtă, vrem un partener. Sună mișto asta cu parteneriatul. Aproape că s-ar băga și bărbații. Doar că în particular lucrurile sunt puțin mai complicate decât în general.

Evident, orice bărbat se bagă să fie partener când doamna doritoare e independentă, frumoasă, arată bine și își mai câștigă și banii pe cont propriu. Doar că am în jur niscai exemple la care parteneriatul devine indezirabil atunci când partenera face, de exemplu, un pui de avc. Sau de alzheimer. Sau are nevoie, la o vârstă foarte depărtată de ce considerăm noi “normal”, de pampers cu schimbare la 3 ore.
Ce vor femeile? Pătrățele? Aproape că aș râde dacă nu ar fi de plâns. Voi ați mai văzut bărbații din România în ultima vreme? Dacă au pătrățele, în 80% din cazuri caută … tot bărbați. Cu pătrățele.

Ascultam un podcast unde o doamna spunea “problemele psihice apar de la mâncare, de la condițiile meteorologice, de la… de la… de la.. și desigur de la mamă”.
În România încă este la modă acel banc în care o mamă de fată și băiat se plânge prietenei ei și spune dragă, fiica mea a nimerit un bărbat foarte bun: îi cumpără blănuri, bijuterii, mașini, nu o lasă nici să spele vasele. Fiul meu însă a nimerit teribil de rău: o răsfățată care vrea doar blănuri, mașini , bijuterii și nici măcar vasele nu e în stare să le spele”.

Nu știu ce vor alte femei, dar știu ce vreau eu: o persoană capabilă să mă motiveze prin exemplul personal să devin un om mai bun. Să fiu mai disciplinată, să îmi doresc mai mult de la mine în toate domeniile vieții, la muncă, între prieteni, în domeniul care mă pasionează. O persoană care să merite atenția și eforturile mele de a mă îmbunătăți. Pătrățele? Da, evident că-s mișto, pentru că mă motivează și pe mine să arăt bine, să fac sport, să mă mențin sănătoasă. Un bărbat care să fie capabil să mă susțină dacă eu nu pot, un bărbat care să înțeleagă că nu suntem egali și nici măcar asemănători dar că asta e un lucru bun pentru că ne putem completa. Unde nu se pricepe el îl ajut eu și invers.

Și nu în ultimul rând, un bărbat care să înțeleagă că sexul nu e activitatea aia în care te freci de una până când te simți fericit ci este expresia fizică a bucuriei.
Am tot auzit bărbați plângându-se că “nu primesc”. Ok, ok, sunt femei care “nu dau” din motive pe care nu le dezvolt acum, dar din experiența mea, o femeie fericită, care are un partener jucăuș care o face să se simtă iubită, admirată, senzuală, cam sare pe el de câte ori îl vede. Sexul nu e separat de restul corpului. Nu îl iei din șifonier când s-a făcut ora 8 și îl pui la treabă. Omul ăla, femeie sau bărbat, de lângă tine, ar trebui să simtă mai mereu nevoia de intimitate care include și sex.
Ce-și doresc femeile de la bărbați? Să fie admirabili.