Aseară l-am auzit pe scări pe preasfinţia sa părintele de la biserica din colţ (chiar, aţi observat că în Bucureşti e imposibil să mergi 3-400 de metri şi să nu dai peste o biserică?). Înalt preasfântul venise cu pomana ocazionată de tăierea capului unui tip, numit cred Ion.

Bun, l-am auzit şi voiam să fac ca de Crăciun, să îi dau cu flit. Dar am zis să fac un experiment social. Am dat pe Twitter că vine popa şi că mă angajez să fac exact ce zice majoritatea, îl primesc sau nu.
Mă aşteptam ca într-o ţară eminamente ortodoxă să primesc şi sfaturi gen lasă-l şi pe el, că nu strică, nu fi păcătos, eventual o chestie cu ars în focul gheenei şi altele.

Surpriză, toţi m-au sfătuit să îl dau pe scări la vale, să îi cer bani că mă deranjează sau alte mostre de spirit viu rromânesc. Nici un creştin ortodox printre ei. Aşa că am fost obligat să ies în chiloţi şi să îi spun că religia nu îmi permite să îl primesc în casă. Şi am realizat că aşa poţi scăpa de influenţa popilor. Ignorându-i, nesupunându-te cutumelor de 2 lei etc.

Dar ideea e alta. Omul era atât de pornit şi de sigur că el oricum intră peste tot, de era să îl lovesc cu uşa în nas pe drumul de închidere. Iar tânărul aghezmuitor care îl însoţea mi-a bătut cu piciorul în uşă, sunt sigur de asta pentru că eram fix în faţa uşii, aşteptând să îi dau vestea bună.
Eu înţeleg că preoţii au cea mai mare putere în rromânia, dar să fii atât de nesimţit încât să baţi cu piciorul în uşile oamenilor…

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.